Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

28 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua VII

Atacul Orientalilor- ziua VII- Aveti multa oboseala pana acolo

Data:28-08-2011

Traseu: Capul Corbului-Tulghes- Hagota- Saua Nierghies (Muntii Giurgeu)
 
 
La 6 trezirea, masa si la drum.

 
A fost cea mai obositoare zi, multe chestii, de spus si de vazut nu ar fi. Am mers vreo 60 de km, dintre care majoriatea plat. Pana in Capul Corbului am avut 12 km de forestier, pe care nici nu i-am simtit, din prisma faptului ca nici nu ne trezisem bine.  Imboltul ni l-a dat cei 15 km de asfalt pana in Tulghes.

Ceahlaul

Si au fost vreo 20 de km si nici o masina nu ne-ar fi luat, defapt au trecut doar vreo 2. La un moment dat a oprit una, dar facea stanga peste 5 m. Rupti ne-am oprit sa bem apa si cand sa pornim, surpriza, mi se blocase picioarele, numai puteam sa merg, la propiu, mi-au trebuit cateva sute de metri sa-mi revin. Oricum mergeam si ca turbati, cam cu 7 km pe ora.

Am uitat sa spun si de caldura de afara, care facea ca scenariul sa fie complet. Din cauza caldurii, am preferat sa merg in sandale, mare greseala,  mi-am ciuruit degetele de la picioarele.

Norocul ne-a suras, cu un km inainte de Hagota, cand ne-a luat un tip cu o camioneta la stop. Tare bine a fost, chiar si pentru un km.  

In Hagota ne-am intalnit si cu ceilalti 2, unde am baut si o bere.

 picioarele mele
 Rupt

Filmulet cu mine rupt

Eram rupti de obositi si destul de disperati, pentru ca nu stiam ce ne asteapta pe mai departe, ne era frica de inca o balaureala, acum trebuia sa urcam in muntii Giurgeu, in Saua Nierghesan si acolo sa campam, nu cred ca am fi rezistat, cel putin psihic la inca o balaureala. 

 
Insa de data asta norocul ne-a suras, pana in saua cu pricina, era un drum forestier, care nu aparea pe harta.
Un moment hazliu a fost cand, la un ocol silvic am intrebat cat mai e pana sus si ni s-a raspuns: “Vai, aveti multa oboseala pana acolo”, la care noi” Avem, avem”. Nu aveau ei de unde sa stie ca noi deja facusem 50 de km, doar in ziua aceea.


Intr-un final, aproape de apus am ajuns si-n saua cu pricina. Gata pana aici au fost probleme de orientare, de aici ne dam jos la Lacul Rosu si apoi in Hasmas suntem ca acasa.

Psihic ni s-a luat o piatra de pe inima, dar fizic, cel putin eu, eram rupt, aveam picioarele blocate, de parca as fi alergat 3 maratoane. Si asta in conditiile in care peste 4 zile aveam maraton in Ciucas. Putin speriat ca nu-mi voi reveni, am bagat 2 aspirine, dar dupa un somn bun, eram alt om.

In timp ce ne faceam mancare, au aparut unii, de la ocolul silvic, ziceau ei, ce la inceput parca cu un grad de superioritate, ne intrebau ce e cu noi. Apoi au incercat ei sa ne lamureasca unde suntem, dar erau in plop rau, indicau pe harta ca suntem pe langa sosea. Intr-un final, ne-au spus ca nu au treaba cunoi  si ca asteapta 2 masini si apoi au plecat la vale pe drumul pe care noi am urcat.
Pireu cu carnati

Noi ne-am vazut de treaba, ne-am facut de mancare, am mancat si apoi ne-am bagat la somn, cand niste zgomote si niste reflectoare puternice, ne-au speriat. Cand am iesit din cort sa vedem ce este ne-am cam speriat putin, doua diatai masinari, ce numai pe Discovery am vazut, o masina speciala de taiat copaci si un tir pe senile. Apoi astea erau cele 2 banale masini, futu-va rasa voastra de taietari de lemne.

Inca cateva comentarii intre noi si somn.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu