Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

23 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua II

Atacul Orientalilor- ziua II- Gargalau Style

Data:25-08-2011

Traseu: Caldarea Buhaescu-Vf. Cormaia-Vf. Gargalau-Vf. Omului- Vf Ineu- Lacul Lala(M. Rondei)

Dupa un somn bun, la ora 7 am dat trezirea, iar la 9 am plecat mai departe. Cam acesta era planul facut de acasa, trezirea la 7, facem de mancare, stragem tabara, mancam si la 9 am plecat. Eu si Cornel am preparat repede un lapte cu musli si inca o felie de ceva si hai la drum.
Fetele baricadate
Musli cu lapte
Echipa
Parasim caldarea Buhaescu, urcam inapoi spre Vf. Buhaescu, iar intr-o zona  cu vizibilate ne orientam, pana unde trebuie sa ajungem. Tinta era Saua cu Lac, care se afla dupa Vf. Ineu. Cand cu ochii in harta, cand pe teren, realizam, ca Vf. Ineu se afla in cel mai indepartat plan pe care-l vedeam. Fetele cand au vazut li s-au inmuiat picioarele : )).


Incet, incet, trecem de Tarnita, de Vf. Cormaia, Vf. Repede, Vf. Negoiasa Mare, insa mergeam parca din ce in ce mai greu. Intotdeuana ne insiram pe minute distanta. Din cand in cand ne mai regrupam, mai mancam un biscuit, o bomboana, dar parca ceva nu mergea. Cea mai buna strategie a fost cea cand fetele au mers primele, iar noi am stat in spate si astfel aveam un ritm incet, dar constant. In schimb am facut zeci de opriri de am mancat afine.

Cu toate ca intotdeuna traiam cu o teama, ca nu o sa ajunge la destinatie, ca ni se da planul peste cap, ca nu v-om finalize ce am inceput, am incercat tot timpul sa fiu calm. Nu ma interesa cat de incet mergem, idea era sa indeplinim planul.

Am trecut si de Vf. Galatului, iar in saua Gargalau, am facut o pauza de masa, unde am mancat supa la plic.

Acum mancati, am sperat ca v-om merge mai bine, dar cum panta s-a accentuat, ritmul a scazut dramatic.
Da stiu, multi o sa ma blameze, ca “Vai, nu sti decat sa alergi, nu te bucuri de peisaj,…” . Ba stiu, chiar imi place sa merg pe munte sa stau, sa admir, sa fac poze, dar totusi, aveam un plan de respectat si chiar am si stat si admirat. Dovada sunt cele 800 de poze pe care eu personal le-am facut si inca 1000 de poze facute de Tata Victor si cele 300 de poze facute de Gabi. Pe cuvant as fi stat si eu toata ziua, daca ma asigura cineva ca in 9 zile voi fi in Balan. 
Continuand povestea, am trecut si de Vf. Gargalau, apoi am fost martori la un fenomen, pe care nu l-am mai vazut in viata mea. Dinspre Nord veneau niste nori foarte urati, Cumulonimbusi veritabili si nervosi. Futui, vezi ce ne uda, macar sa speram ca va trece repede. Ucraina si M. Maramuresului sunt in furtuna si aceasta se apropie cu pasi mari. Trecem si de Vf. Omului si incepem sa mergem pe o creasta ingusta ce duce spre Vf. Ineu. Numai ca, in momentul in care ne uitam mai atenti spre Sud, alti Cumulonimbusi veneau agresivi spre noi. Nu erau ei atat de impunatori ca cei de pe Nord, dar cum eram prinsi la mijloc si eram si pe creasta, zambetul imi pierise. Deja la cateva sute de metri spre Nord ploua torential, in Pasul Prislop era rupere de nori. Frontul din sud venea amenintator. In momentul acela, le-am spus tuturor sa-si inchida telefoanele si la ce mic semn de descarcare electrica, ar fi trebuit sa ne coboram urgent din creasta. Dar spre norocul nostru, fronturile s-au apropiat doar la cativa metri, cu noi la mijloc, dar, s-au respins reciproc si astfel, am scapat ca prin urechile acului de o furtuna veritabila.

Deja ziua era pe sfarsite si grabiti un pic de lasarea intunericului, am luat-o inainte cu Cornel sa gasim locul in care sa campam si sa ne punem sa facem mancare. Traseul de creasta, ocoleste Vf. Ineu, asadar, am luat-o direct spre Saua cu Lac, care spre surprinderea noastra, lacul era secat, iar zona era foarte WaterLess. Noaptea incepea sa se lase, in traseul nostru, urmatoarea sursa de apa era la ore bune distanta, iar fetele nu ar mai fi rezistat. Ma sfatuiesc cu Cornel si decidem sa coboram la Lacul Lala. El a ramas sa-i astepte pe restu, iar am luat-o inainte pentru a cerceta zona, moment in care ii vad pe ai nostri cum ne salute de pe Varf. Eu si Cornel instant ne-am enervat de nu se poate, noi nu stiam inca unde o sa campam, daca o sa campam noaptea asta. Daca nu am fi gasit apa, ar fi trebuit sa mergem, chiar si toata noaptea, iar ei aveau chef sa lungeasca, sa faca poze.

Intr-un final, am gasit un izvor spre Lacul Lala si o bucata de pamant ,mai de doamne ajuta si astfel am campat a doua oara. Intr-un final ne-am calmat, Iuli a fost gasit vinovat si a fost nevoit sa spele toate vasele.
Dupa ce am mancat, am tinut si un mic curs de zona, din care am mai aflat unele date despre Muntii Rodnei si despre Muntii Suhard, in care v-om intra in urmatoarea zi. Acum ca am asimilat si cateva informatii si cum s-a innoptat de ceva timp, direct la somn.  

La somn ne-am pus in aceeasi formula ca-n noaptea trecuta, numai ca eu, din cauza terenului in panta alunecam din supratenta. Cum afara era senin, n-am stat mult pe ganduri si direct afara. Dupa ce m-am bagat in sac si mi-am orientat privirea spre cerul senin uimitor, am cugetat la mersul lucrurilor, la tabara, daca v-om reusi sa ducem pana la capat. A fost foarte relaxant, am putut sa ma bucur cu adevarat de faptul ca faceam ceea ce de mult imi doream sa fac. Asa cugetator, incet, incet am adormit, dar ma tot trezeam noaptea de ma intorceam, de pe o parte pe alta. Admiram cerul plin de stele si reveneam inapoi la somn.


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu