Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

27 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua VI

Atacul Orientalilor- ziua VI- Apoi de ce n-ati mers pe creasta, e ditai poteca

Data:27-08-2011

Traseu:Bitca Stejii-Vf. Magura- Vf. Paltinis-Bilbor(M. Bistritei)


neatza
 ultima poza a grupului mai extins
 
Cred ca a fost cel mai emotionant moment al taberei. Nici acum nu inteleg foarte bine de ce, dar cand ma gandesc si acum mi se face pielea gaina. Atmosfera era in felul urmator: deabia rasarea soarele printre crengile brazilor, ei erau in caruta la vreo 50 de metri in fata noastra, dar nu se indepartau vizibil, deja ne legau atatea si acum ne desparteam. Ne invatasem unii cu altii. Ei se bucurau ca pleaca acasa, noi ne gandeam ca intram in acesti maestuosi munti, Bistritei, despre care nimeni nu stie nimic si nimeni nu a auzit vre-o data ceva despre ei.  Pentru ei aventura se incheia-se, dar pentru noi de abia incepea. Noi ne uitam trist la ei, ei ne imbarbatau, ne urau bafta si succes, ne-am promis ca ne vedem la bere in Brasov.


Si a venit si momentul despartirii, noi am facut stanga pe un drum de taf ce urca abrupt, iar ei au facut dreapta spre Bilbor.

Gata cu sentimentalismele si “haida tatii” mai departe. 

Continuam noi pe drumul acela de taf, pe care bineinteles nu exista nici un fel de marcaj, pana cand acesta se termina brusc intr-un zmeuris. Noi acum trebuia sa urcam pe Vf. Magura. Eu parca nu prea aveam chef sa ma orientez, sa gandesc, asa ca l-am lasat pe Cornel si pe ceilalti, in timp ce eu am facut o burta sanatoasa de zmeura. Decizie finala, tot la deal prin boscheti. 
 
Si i-am dat noi la deal pana am ajuns intr-un varf, probabil Magura, apoi am pus busola si viza la vale, evident tot prin boscheti.

Am iesit apoi intr-o poiana, am continuat pe o muchie, multe de povestit nu prea ar fi. Nu pot spune ca nu e zona frumoasa, este o zona foarte frumoasa, insa nu este o zona turistica, ciobani de pe acolo spunand ca nu au vazut in viata lor turisti. Este o zona traditional, unde obiceiurile s-au pastrat, unde urbanizarea inca nu a patruns. 



Cat mergeam prin gol alpin, pe plaiuri, totul era ok si frumos, dar cand intram prin padure, situatia se schimba, paduri rupte, nu tu poteca, nu tu marcaj. Interesant a fost cand in mijlocul a nimic am gasit pe un copac un marcaj, vechi ca lumea. Asadar in jumatate de zi am vazut doar un marcaj, dar care nu avea nici o legatura cu nimic.

La afine

Si asa am mers noi jumatate de zi, ba prin plaiuri, printre stane, ba prin paduri, pana cand la un moment dat ne-am cam ratacit si am coborat intr-un forestier. De aici trebuia sa urcam cumva inapoi in muchie si sa continuam, de data asta numai prin paduri, de aici golul alpin se termina. Singurul cuvant care ne venea in minte era balaureala.


Despre starea noastra de spirit, ce pot spune, nici unul dintre noi nu ridica capul din pamant. Mai ales cand ne-am uitat la harta si am vazut ca in mai mult de juma de zi, am facut cam 10%, iar noi calculasem ca o sa terminam cu Bistritei, a doua zi dimineata.

Mai exista inca o varianta, sa coboram in Bilbor, de acolo pe un forestier de 18 km inca 10 de asfalt si ajungem in Tulghes, si de acolo reintram in traseu. Oricum daca am fi continuat prin Bistritei, tot aveam vreo 6km de asfalt pana in Tulghes.

Intai eu am vorbit cu Iuli si amandoi era de accord, sa coboram in Bilbor. Apoi am mers cu niste fete umile la Cornel. Sti, am putea cobora in Bilbor, la care, pai da, doar sa-l convingeti si pe George. George care-si spala sosetele in rau. nu auzise discutia, dar cand l-am strigat, si l-am luat mai pe ocolite, s-a schimbat la fata “ Coboram in Bilbor, Yuhei”.

Astfel parca am renascut, eram alti oameni. Am mancat pe malul acelui rau si apoi am coborat pe forestier in Bilbor.








La intrare in Bilbor, parca era alta lume, culorile vii, oamenii, totul era o atmosfera incredibila, dupa atata balaureala. Primul popas l-am facut in prima crasma, prima bere a intrat de minune. Al doilea popas in centru in alta crasma, ne-am intersectat si cu o nunta. Ne-am luat si un pepene si l-a iesirea din Bilbor, bineinteles, ca am vizitat si ultima crasma. 



Am avut si cateva schimburi de replici cu un nene, care nu m-ai fuse-se pe sus de 40 de ani, dar ne spunea noua, “ de ce n-ati mers baieti pe creasta, ca e diati poteca”.

Trecere de pietoni
Filumet cu starea de spirit

Am mai continuat pe forestier inca 6 km, apoi am campat la un izvor cu apa mineral, langa un cantaton, asa cum spune Iuli, “blestemat”. De ce blestemat, pentru arata cam bantuit si ca am fost un pic ciuruiti de viespi, cand cautam un loc de dormit ok in pod.

Cina

In comparatie cu primele zile cand nu ne saturam, acum am mancat ca si cat porcii.


Si la somn, maine avem zi lunga, vreo 60 de km.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu