Pagini

Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

5 martie 2012

Bucegi Winter Race



Cand: 17/19-02-2012
Un de: Cabana Padina, Muntii Bucegi
De ce:  concurs Schi Alpinism pe echipe

traseul

Initial trebuia sa particip alaturi de Nusu. Din cauza stratului de zapada foarte consistent, organizatorii au introdus o tura de back-up, putin mai scurta si mai putin riscanta. Cum noi eram motivati pentru tura lunga, am fost putin dezamagiti de modificari si am spus ca ne mai gandim daca mai participam. Pana la urma Nusu a spus ca nu prea mai vrea sa vina.

Totusi  eu m-am dus in Padina, cu echipa CPNT( Manu si Smendre), macar ma aleg cu un antrenament bun si voi merge in afara concursului.

Dupa sedinta tehnica, am aflat  ca nici Alexandra Dobre nu are partener, deoarece Tibi Bortos a ramas inzapezit prin Apuseni.  De aici nu a mai fost mult pana sa ne inscriem ca echipa CPNT+Tibiscus.

Zis si facut, seara am facut strategia si am plecat cu gandul in cursa cu gandul sa castigam categoria MIXT.

Sedinta tehnica


La linia de start ne-am adunat 8 echipe, 5 de masculin si 3 de mixt. Chiar daca au fost putine echipe, la start a fost prezenta mai toata elita Schiului Alpinism din Romania. 

La mixt noi ne-am luptat cu echipa CSAM Bucegi Mixt , formata din legendarii: Lucian Clinciu si Andreea Dan. Nici de data asta nu s-au lasat mai prejos, treziti la 4, pentru a ajunge la start peste munte, au facut un concurs frumos si apoi au trecut inapoi pe schiuri peste munte in Moieciu de Sus.

Inca de la start se prevedea vremea urata ce va urma. Nu risc ca la alte concursuri si imi iau la mine: geaca, suprapantaloni, manusi groase de rezerva si inca o pereche de foci.

….Si s-a dat startul…. trecem padurea, iesim in drumul forestier de Pestera . De aici am tractat-o pe Alexandra.  Era destul de ciudat sa ma tot uit in spate dupa ea, asa, dupa ce ne-am legat. eu mergeam in ritmul meu, ea in ritmul ei, iar cordelina facea o medie in favoarea echipei.

In fata aveam cele 3 echipe de baieti favorite: Galiteanu Ionut, Silviu Manea( CSAM Bucegi), Rares Manea, George Guiman( CS Tibiscus 1), Stotz Cristi, Vlad Dobre( CS Tibiscus 2). In spate ii aveam pe juniorii Butuza Ovidiu si Tache Razvan( CS Tibiscus 3) si Luci Clinciu cu Andreea Dan( CSAM Bucegi Mixt). In afara ariei vizuale mai erau echipa noastra din CPNT si Inca o echipa de mixt, Parsii.

Dupa ce ne-am legat, am luat avans fata de cei din spate si dupa ce am iesit, la Pestera, de pe forestier, aproape i-am ajuns pe baieti, care erau nevoiti sa bata urme. Atunci am mai slabit putin ritmul si am inceput urcarea propiu-zisa. Pana la prima terasa de pe picioarul Babelor, am mers ok, avansul   tot crestea, aveam urme si vantul inca nu-si arata dintii. De aici incolo, a inceput viscolul, ceata, urmele au disparut, iar orientarea era din ce in ce mai greoaie. Viscolul cu transport de zapada, de multe ori ne punea mari probleme de a mai sta in picioare, fara sa mai vorbim de inaintare.


Silviu Manea. Galiteanu Ionut si Vlad Dobre

La un moment dat aproape de saritoare, il vedem pe Rares cum coboara. Se opreste la noi,ne comunica ca vremea e nasoala rau sus in platou, ii spune lui Alexandra sa-si ia geaca pe ea si a continuat la vale, catre echipa lui de juniori, pe care i-a pus sa abandoneze si sa se intoarca inapoi.

La saritoare a trecut iara pe langa noi si a fugit inapoi la partenerul lui. Tot aici mi-am luat si eu geaca pe mine, ca numai mergea gluma. Din stalp in stalp, am ajuns si la Babele. De aici focile jos si la vale catre Piatra Arsa.

De aici… eu am facut-o de oaie. De la Cabana am cotinuat catre cabina si nu stiu de ce, aveam impresia ca trebuie sa mergem cumva inainte si cum pe schiuri, imediat te dezorientezi, am luat-o aiurea si  cumva sigur pe mine am continuat. Cand mi-am dat seama ca-i nasol, salut repere de orientare. Bine ar fi mers o busola, ca ma uitam la harta ca matza in calendar. Nici nu puteai diferentia zapada de nori si la un moment dat …HOP… intr-un valcel cam de 4 metri. Apoi de unde a aparut si asta si in secunda 2, Alexandra stai, nu veni dupa mine. Noroc ca era mai in spate, ca oricum nu ar fi auzit tipetele mele.  La un moment dat am zarit in departare un pilon de cabina, o intreb si pe Alexandra daca vede si ea. Astfel reusesc  sa orientez harta si sa-mi fac o idee, imi era clar traversam vreo 2 valcele si suntem in traseu. Nu stiu cata incredere mai avea Alexandra in mine, dar nu avea incotro. Eu de la faza cu valcelul eram pe jos, cu schiurile in mana si ma cam infundam.  As fi vrut sa merg mai repede sa ma conving, dar astfel ne-am  mai fi vazut si ar fi fost mai nasol. Intr-un final dam de stalpi, dar nici unul nu avea placuta cu banda galbena,  dar eu eram sigur ca pe aici este.
Si uite asa am pierdut cam 20-25 de minute importante. Ajunsi la Piatra Arsa, aflam ca Luci si Andreea au cam 5-10 minute in fata. Bem repede un ceai, ca cel putin apa mea inghetase de mult, punem focile, ne legam si cu toata viteza inainte spre Cota 2000.

Pe pieptul dinainte de Cota 2000, ii vedem pe Luci si Andreea. La postul de la Salvamont, de langa Cota 2000, aveam cateva minute in spate, dar  nici aici nu am mers pe drumul cel mai scurt, noi coborand pe Valea Dorului, pe la Cabana si apoi pe forestier, pe unde a trebuit sa dam la bete. Ulterior am aflat ca era o varianta mult mai rapida cumva prin dreapta telescaunului. 



Cristi Stotz, Guiman George si Manea Rares

De la statia de jos a telescaunului, ne-am pus focile si spre Saua Laptici.  Pe platul spre Laptici, incep sa simt foame si ca incep sa ma tai. Numai bine ca in Laptici era post de alimentare si dai cu fructe uscate, napolitane, ceai si in gel si hai mai departe.


Lucian Clinciu si Andreea Dan
Postul din Saua Laptici
Eu si Alexandra Dobre


Din post, la un moment dat i-am vazut pe Luci si Andreea, dar de aici, iara probleme de orientare pana-n Saua Cocora. Cei din post, ne-au spus relaxati, mergeti pe urme, dar pe viscolul ala, ia urmele de unde nu sunt. Vara pe acolo este un forestier, care acum nu mai exista, dar mi-am adus aminte, ca e o muchie cumva in dreapta forestierului. Na bun tinem muchia, dar trebuie sa fim atenti cand trebuie sa facem stanga. Noi acum urcam pe nemarcat si trebuia sa dam perpendicular pe traseul Piatra Arsa- Pestera. Daca nu eram atenti, puteam urca iara in Babele. Am mers destul de greu, pentru ca muchia, mai urca, mai cobora, pe vreme senina, ai fi putut scurta, ocolind toate aceste denivelari. 



Echipa CPNT: Marius Sendre si Dobrinoiu Emanuel


Prindem si traseul, facem stanga si gata suntem acasa, de aici nu mai aveam ce pati. Numai ca-mi sare foca, ne si dezlegam, pentru ca trebuie sa traversam niste valcele. A urmat Plaiul lui Pacala, cu un pulver de vis, fara vijelie, fara ceata, parca eram pe alta lume. Nu prea  ne-am bucurat de coborare, dandu-ne drept, apoi platul spre Padina, si drumul spre cabana.

Ajungem la finish si nimeni…..Lasam schiurile la usa intram in cabana si apoi cei de la televiziune, vin agitati sa ne filmeze, ba ne propun sa mai terminam odata: )). Apropo de televiziuni, am aparut la Realitatea:D.

Cam aceasta ar fi povestea: 4h15”, locul II la Mixt , locul V la Open , o cursa pe cinste si o coechipiera pe cinste.

Restul zilei, povesti si patanii din cursa, premiere si o noapte intre prieteni la o cabana de munte.


Premiere
Echipa CPNT 
CPNT+ Tibiscus
Podium la baieti

A doua zi am iesit la o tura pana la Babele, urcand si coborand Plaiul lui Pacala.


Padina
Plaiul lui Pacala
Babele


Cam atat! Intre timp am participat la Retezat Open Race, unde am iesit pe locul V la Profesionisti  si am petrecut o saptamana in Muntii Iezer, alaturi de CPNTisti, in Tabara de Iarna. Voi reveni  cu detalii.

Ps:Postavaru Night bate la usa,

 Numai bine!

Un comentariu: