Pagini

Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

26 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua V

Atacul Orientalilor- ziua V- Unde-i poteca, scoate maceta

Data:26-08-2011

Traseu: Gura Haitii- Calimanul Cerbului-Caliman Izvor- Saua Voievodesei-Bitca Stejii( M. Calimani)

Cum eram mai bine decat in grafic, in aceasta zi ne-am trezit normal, la 7, am facut de mancare, ne-am strans bagajele si la 9 am plecat. Ne gandeam ca poate gasim vreo crasma in Gura Haitii sa bem o bere, dar am aflat ca prima este undeva la 2 km fata de drumul nostru, asa ca ne-am lasat pagunasi.
 culcusul nostru
Mic dejun
Incep sa se resimta rucsacii grei
 
Putina informatie
Pornim intr-o noua zi de aventuri

Traseul care urca din Gura Haitii spre Calimanul Cerbului este celebru, deoarece, porneste prin curtea unei tanti tare isterice, lucru pe care atunci nu-l stiam. Insa ulterior am aflat din mai multe surse, patanii cu aceea tanti.


Sa revenim, din mai multe incercari, nu reusim sa ne dam seama pe unde porneste traseul.Dupe ce ne-am dat seama pe ce vale trebuie sa urcam, am intrebat un satean. Ii explicam noi unde vrem sa ajungem, dar raspunsul lui a fost scurt si la obiect: “Exista o poteca, dar sigur nu o prindeti voi” si mare dreptate a avut. Ok, dar pe unde incepe, pai pe podul acela. Si noi tot pe acolo credeam ca este, dar dupa pod, era o porprietate, pe care scria accesul interzis. Apoi ce sa patim, hai sa intram, traversam si cu Dumnezeu inainte. Intru intai eu si Cornel, cand la un moment dat: “Iesiti afara, nesimtitilor, voi nu vedeti ce scrie!?” , noi ne cerem scuze si o intrebam foarte calm pe unde e traseul. In momentul ala parca si-a luat mai rau foc: “Iesiti afara, ca dau drumul la caini pe voi, nu ma intereseaza, pe aici nu treceti, ca stiu eu cum sunteti voi”. In momentul ala ma enervez si eu si o intreb ce vina avem noi, noi vrem doar sa mergem pe traseu. Noroc cu Cornel, care a reusit sa o calmeze si in cele din urma, ne-a lasat sa trecem prin curtea ei si sa continuam pe traseu.


Apoi si ce traseu, la inceput printr-un rau, apoi pe un drum de exploatare inmlastinit. Cand ne-am dat seama ca am cam ramas fara apa, eu m-am riscat si mi-am luat apa din siroiul din mijlocul drumului. Ceilalti, nu ca batman si nu si-au luat, dar apoi tot de la mine au baut, pana am ramas fara apa.


Si cum urcam noi, s-a adeverit vorba spusa de acel satean: “Exista o poteca, dar sigur nu o prinde-ti”. Cand a disparut orice firicel de poteca si cand logica noastra, care nu  ne ajuta sa ne dam seama pe unde sa o luam, am scos harta, busola, am luat o viza si direct spre Calimanul Cerbului. Nici nu incepem bine sa mergem pe viza, ca in cateva minute am dat de un jnepenis prin care toate instinctele noastre ne indemna sa nu intram in el. Pret de cateva zeci de minute, am periat zona si-n stanga si-n dreapta, pentru a gasi o cale de inaintare, dar totul a fost in zadar….ce a urmat nu se poate descrie intr-un limbaj decent si formal asa ca va las pe voi sa va inchipuiti, 3 ore de mers printr-o padure de jnepenis, prin care te tarai de-a dreptul, ruxacul se agata la orice miscare, toate crengile iti veneau direct in fata, doar aceea care au avut de-a face cu mersul prin jnepenis isi pot imagina. Cand mai dadeam de cate un pin, ne mai suiam in el, dar nu se vedea decat o mare de jnepeni, puneam din nou viza, ii incurajam pe ceilalti, se vede iesirea si continuam aceasta lupta cu jnepenisul.
tot la deal pe viza
inca ne putem deplasa
cam asa am mers 3 ore
imagine de ansamblu

Atatea injuraturi cu jnepei, n-am auzit toata viata la un loc. Am compus chiar si un cantec:“Unde-i poteca, scoate maceta”. Dupa 3 ore, am iesit din jnepenis, storsi de orice urma de energie, insetati de soare, ramasi fara apa.  In ochii multora disparu-se placerea, aceasta fuse-se inlocuita cu dorinta de a pleca acasa, de a termina aceasta nebunie. Oboseala adunata si incertitudenea ca ne-am putea rataci din nou, lipsa acuta de apa, a creat tensiune intre noi, ajungandu-se chiar la gandul sa sunam Salvamontul. 

o mica pauza intr-o oaza de iarba in mijlocul jnepenisului

De pe Calimanul Cerbului, am continuat spre Vf. Calimanul Izvoarelor, unde evident ca nu era nici o urma de izvor sau de apa. De aici de deschidea o frumoasa priveliste spre toata maretia Calimanilor, dar cine mai avea chef.


In continuare spre Bitca Stejii, exista un indicator, dar nici un marcaj si aveam de traversat din nou o portiune de jnepenis. Inafara de George, care i-a placut la nebunie si chiar spunea ca va organiza ture prin jnepeni( Doamne Fereste!!!!!), nici unul din noi nu cred ca ar mai fi rezistat la inca o portie de jnepenis.
 
la capatul puterii

Norocul a venit printr-o fasie de jnepeni uscati. N-am vazut niciodata atata ura si atata sete de razbunare, in camarazii mei, cand se uitau la jnepenii uscati.


Dupa ce am scapat definitiv de jnepeni si am dat de un izvor, situatia s-a calmat, dar Gabi, Tata Victor si Bogdan mic s-au hotarat sa coboare a doua zi in Bilbor si sa se intoarca acasa.


Ajunsi in Bitca Stejii destul de devreme si cum mai aveam cateva ore de lumina, ne-am hotarat sa mai continuam. Dupa ce am intrebat un cioban, am continuat pe marcaj. Ceva imi spunea ca nu ar fi bine, noi trebuia sa continuam pe muchie, dar marcajul a coborat in partea cealalta intr-o vale, unde am dat de un forestier. Aici dai si da-ti cu parerea, marcajul disparea brusc, harta zicea ceva, terenul altceva. Norocul ne-a suras cand a trecut un tir cu lemne si aproape am sarit in fata lui sa opreasca. Cand soferul a auzit unde vroiam sa ajungem a inceput sa rada. Daca continuam pe drumul acela o dadeam rau in bara. 


Bitca Stejii este limita dintre Calimani si Bistritei. Nici nu intrasem bine in Bistritei si toate parca erau pe dos. Concluzia finala a fost ca si cei care au marcat s-au ratacit, apoi s-au intors brusc.
Intorcandu-ne inapoi la stana din Bitca Stejii, am mai primit cateva informatii despre traseul nostru de la niste afinari, care aveau o ditai tabara.
Cum deja era destul de tarziu, iar drumurile noastre urma sa se desparta, am hotarat sa campam langa o stana parasita. 


Ultima cina in grup extins, inca cateva vorbe de duh si  somn. A fost cel mai odihnitor somn din toata tura. Impreuna cu Bogdan si Gabi, am dormit, pe cetina de brad, intr-un compartiment al acelei stane. A fost perfect, miros fain, culcus moale, doar setea din timpul zilei, m-a facut sa ma trezesc decateva ori noaptea cu un gat uscat de parca as fi baut 3 zile intr-una.


Cornel, George, Tata Victor si Iuli au dormit la cort. Tata Victor a avut ceva probleme cu gazele lui Iuli.
A fost ultima noapte in grup un pic mai numerous, de maine ramanem 4, oare  catre ce noi orizonturi ne vor purta pasii. Necunoscutul era cu atat mai mare, deorece urmau muntii Bistritei, cei de care ne era cel mai frica.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu