Pagini

Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

18 decembrie 2013

Review Echipament CompresSport


Din acest an, Compressport Romania mi-a oferit o mana de ajutor in activitatile pe care le desfasor. Astfel la obtinerea rezultatelor mele din 2013, a contribuit si echipamentul de compresie Compressport.


Marathon Piatra Craiului 2013

Produsele Compressport mi se par ideale pentru activitatile pe care le desfasor, ma ajuta in timpul curselor, intre acestea  si in timpul turelor si antrenamentelor lungi.
Mount Blanc 2013

Eu am oportunitatea sa ma bucur de gama de produse Compressport si m-am decis sa descriu produsele pe care le folosesc si in ce masura ma ajuta.

Despre echipamentul de compresie este plin internetul, de aceea nu voi insista pe partea asta, voi explica exact cum ma ajuta pe mine. Dar pentru a intelege treaba asta cu compresia va recomand articolele http://alerg.ro/echipamentul-de-compresie-ce-si-cum-i.html si http://alerg.ro/echipamentul-de-compresie-ce-si-cum-ii.html

Este destul de simplu, pe mine compresia ma ajuta in felul urmator, in timpul cursei, intarzie oboseala si aparitia crampelor musculare, astfel sunt mai putin afectat dupa cursa, recuperarea este mai simpla si necesita mai putin timp. In felul acesta sunt refacut rapid si sunt pregatit de o noua incercare. Dupa cursa recuperarea o fac tot cu echipamentul Compressport, acesta imi relaxeaza muschii si ma scapa de acel blocaj muscular ce apare dupa o cursa in care ai tras tare.



Ca istoric, prima data am facut cunostinta cu echipamentul Compressport, anul trecut(2012) la Marathon 7500. De fel sunt o fire mai “inconstienta”, ca sa zis asa,  testez echipamente in cursa, alerg cand toata lumea imi spune ca nu ar tebui si multe altele, dar ce sa-i faci, mai trebuie sa si risti, altfel unde mai e fun-ul. Asadar am achizitionat jambierele cu 2h inainte de start si am mers pe premiza ca voi avea timp 90 de km sa ma obisnuiesc cu ele:)). Nu a durat decat 3 ore pana le-am jurat credinta vesnica. Lucrurile au stat in felul urmator, alaturi de Nusu, am plecat din start cu gandul sa castigam concursul dar ii aveam ca principali rivali pe Florineii, cum le spuneam noi, Vlad Florin si Munteanu Florin. Startul s-a dat pe la 6 seara si strategie era sa scapam de ei pana sa se intunece, deoarece nu vroiam sa se lege de noi si sa le ducem trena, stiind ca pe timp de noapte noi suntem in avantaj. Asadar, ideea  era ca am fortat si pe Jepii Mici am simtit ca mi se pun crampe. Doar ca dupa ce am simtit ca mi se pune crampa si sa mi se blocheze muschiul, fsss… am simtit cum s-a dizolvat si tot asa de cateva ori. Pe moment mi s-a parut ca o minune. Apoi ca sa se consolideze definitiv relatia noastra, dupa 19 ore de alergat prin Bucegi ma durea tot corpul inafara de gambe. 
 Marathon 7500 2012

Apoi la UTMB, aceasi poveste, dupa 110 km si 16 ore de alergat pe potecile inzapezite ale Mont Blancului ma durea fiecare cm patrat din corp inafara de gambe.

Dupa aceste  intamplari, la inceputul sezonului 2013 de alergare, ma gandeam serios sa investesc in echipamentul de alergare, iar ajutotul celor de Compressport s-a mulat ca o manusa pe dorintele si nevoile mele.

De teste nu prea am avut mult timp, deoarce am schiat pana la finalul lui aprilie. Concluzia generala a fost ca m-am simtit foarte bine in aceste produse.


 Teste- Masivul Hasmas
 Articolul meu preferat este pantalonul de trail running. Cu ajutorul acestuia am scapat definitiv de sechelele ca pe vremuri am facut un alt sport, care nu are nici o legatura cu alergarea. Prima data cand si-au demonstrat valoarea, eram cu Lucian Clinciu in TransCarpathian Run. Eram de cateva zile cu el si urma sa parcurgem intr-o zi distanta dintre Babarunca si Moieciu de Sus, peste Piatra Mare si Bucegi. In prima parte a zilei am parcurs circa 40 de km in alergare din Babarunca pana-n Predeal. Ajuns in Predeal aveam muschii de la picioare obositi si umflati. De aici urma sa luam schiurile si sa traversam Bucegii pana-n Moieciu de Sus peste Varful Omu. Pe sub combinezon, mi-am luat pantalonii de compresie si in nici jumatate de ora, picioarele mele erau de-a dreptul relaxate si astfel am dus la capat cei 70 de kilometri din ziua respectiva
.
A doua oara cand si-au confirmat valoarea si momentul in care mi-am zis ca nu exista alt panatalon mai bun de trail running a fost la EcoMarathon. Deoarece am facut cateva greseli, respectiv am plecat prea tare, in momentul in  care au inceput sa ma ciuruiasca crampele, acestia m-au aparat si m-au ajutat sa duc cursa la capat iintr-un mod decent.
 EcoMarathon 2013

Foarte importante pentru mine sunt si manecutele. Toata activitatea mea se desfasoara pe munte si dupa cum se stie,  vremea pe munte este schimbatoare iar manecutele nu lipsesc niciodata. In plus la activitatile in care folosesc si bratele( mountain bike, schi de tura,mers cu bete), compresia este de ajutor.  Un mare avantaj este ca sunt usor de folosit, daca tie cald le poti lasa la baza incheieturii fara sa te incurce deloc.
  Azuga Trail Race 2013
 Ultra Trail Fagaras 2013
Chiar daca nu-l folosesc in concursuri, pot afirma ca tricoul de compresie poate fi un prieten de nadejde. Eu l-am testat si este super, insa tricoul Sponser este cu noroc: )).

Chiar daca nu au legatura cu compresia, de mare ajutor imi sunt si sosetele si centura de numar Compressport. Sosetele sunt foarte comode si ma feresc de bataturi.  Centura este nelipsita din kitul meu de start, cu marele avantaj ca pot prinde gelurile pe aceasta. 

Din adins am lasat la sfarsit chilotii underwear si sosetele de compresie. Acestea nu vor lipsi iarna aceasta de sub combinezonul de schi. Niciodata nu m-am simtit atat de comod ca in acesti underware. Chiar daca compresia nu este la fel de puternica ca in cazul pantalonilor de trail-running, cred ca este perfecta pentru cursele mai putin tehnice, recuperare, antrenament sau pentru perioada rece, cand ai inca un strat pe tine, in cazul meu, combinezonul de schi-alpinism. Sosetele de compresie pot inlocui cu succes jambierele, atunci cand conditiile nu iti mai perimit sa le folosesti sau cand nu ai neaparat nevoie de o compresie foarte puternica.

Chilotii de compresie si sosetele de compresie, pe sub combinezon, intr-o zi oarecare de iarna

Cam acesta este echipamentul care m-a ajutat de-a lungul anului ce a trecut si ma va ajuta pe viitor si ma va purta pe cai din ce in ce mai inalte. Astept cu nerabdare colectia 2014.

Multumesc inca odata CompresSport Romania!http://www.compressport.ro/

Acum daca tot m-am apucat sa scriu, va urma Mont Blanc Fast&Lite si Rezumat sezon alergare montana 2013..

Numai bine!

4 iulie 2013

Sezon Schi-Alpinism 2013

Cu toate ca afară este de mult vară și au început concursurile de alergare, cred ca ar trebui să scriu câteva cuvinte despre sezonul de schi, care s-a încheiat de ceva vreme.

Să ne întoarcem un pic în timp, Decembrie 2012, prima zapadă s-a lasat destul de mult așteptată și prins cu ceva treburi pe la București, pe 8 Decembrie m-am suit pe schiuri. Și am început în forță cu o triplă Postăvaru- Predeal- Postavaru, în timp ce alții se antrenau întensiv pentru Băneasa Trail Race.

Postăvaru
Predeal

Cu toate ca gândurile mele erau sus pe munte la schi, am trecut și pe la Băneasa Trail Race, clasandu-mă chiar foarte bine, pe 10 la Open, având în vedere pregatirea mea pe plat și faptul ca au venit foarte mulți sportivi legitimați la atletism, printre care și cel care ne-a reprezentat la Londra în proba de maraton, Marius Ionescu.

Din acel moment adidașii i-am pus în cui, înlocuindu-i până în aprilie,  cu clăpari, foci și schiuri.

Baza am facut-o în catonamentul din Noiembrie din Făgaraș( vezi aici). A doua parte a lunii Decembrie a fost o perioadă de acumulare de volum, în Postăvaru, în care urcam zilnic de 3 ori  pârtiile din Postăvaru. Doar în zilele când faceam monitorie băgam doar 2 ture. Între aceste ture am mai presărat și câte o tură pe munte, ba o Valea Cerbului în Bucegi, ba o Piatra Mare.
Vâlcelul Dracului-Piatra Mare

După revelion a urmat o saptamană de monitorie în Azuga, dar mai degrabă aș numi-o periodă de cantonament, cu antrenamente zilnice pe pârtiile Sorica și Cazacu, dar și cu ieșiri pe Vârful Urechea și prin golul alpin al Baiului. 

Clăbucetul Azugii

După Azuga am revenit înapoi în Postăvaru și când nu faceam pe monitorul ieșeam lânga casă, respectiv în Bunloc. În Bunloc obișnuiam să fac cate 3-4 ture, o tură având 500 m diferență de nivel.
Având deja zeci de mii diferență de nivel în picioare, iată ca a venit și primul concurs, Cupa Muntele Mare, în Băișoara, Apuseni. Acesta a fost un concurs mai de schi fond și destul de neinspirat ales, cu 6 urcări care cumulau în total 900 m. În final am venit pe 2 la categorie, după Tibi Bortoș.

 Start Cupa Muntele Mare

După 2 săptamâni, respectiv pe 2 februarie, a avut loc Cupa Memorială Dorel Jercan și Cosmin Conuț în Zărnești. Între timp am ieșit zilnic ba prin Bunloc, ba de unu singur prin Piatra Mare și de vreo doua ori în Ciucaș.

 
Ciucaș


În Zărnești concursul a fost foarte bine organizat iar traseul tehnic m-a ajutat să pun în valoare tot ce acumulasem pănă în acel moment. Astfel am ieșit pe locul 3 la Open, foarte aproape de locul 2, de Cristi Stotz. Concursul a fost câștigat de Vlad Dobre, proaspăt întors din cantonament din Austria.




Au urmat câteva zile de monitorie în Poiana dar și cu antrenament specific. Apoi am plecat în practică cu cei de la Master la cabana Diham. Aici bine înțeles că mi-am luat schiurile, iar cazarea am făcut-o la cort. Practica se suprapunea cu Cupa Honey Energy din Măgura. Astfel am făcut eu cumva, m-am trezit dis-de-dimineață și cu ajutorul lui Manu, care m-a recuperat din Pâraul Rece, am reușit să ajung la startul acestui concurs.

Faptul că nu am pregătit ca la carte concursul m-a costat, faptul că nu mi-am pregatit corespunzător echipamentul, m-a costat mult în timpul concursului. La final am ieșit pe locul 3 la categorie.







După concurs am revenit la colegii mei de Master în Diham.

În următoare saptămană am participat la Retezat Open Race, concurs pe care l-am caștigat.


Dacă cu o saptamană înainte am parcurs un drum lung până în Retezat, de data asta am parcurs un drum și mai lung pană în Semenic, la concursul Semenic Vertical Race. Aici am făcut un concurs foarte bun și am terminat pe locul 3 la categorie dar și la Open, avându-i în fața pe frații Manea, Silviu și Rareș,  care au terminat pe 1 la egalitate.






După Semenic am plecat în Tabara de Iarna CPNT, care a avut loc la Cabana Cuca, Munții Iezer. Aici am petrecut zile minunate alături de Teo, Vlad Spiru, Dani, Iuli, George Soare.

Iezer

 Fratii Spiru


Ca tot sunt obișnuit să fiu pe drum, direct din Cuca, fară să mai trec pe acasă, am mutat tabăra în Padina, pentru Bucegi Winter Race. Aici am alcatuit echipa Sponser Team cu Cristi Stotz și am terminat a doua echipă, după Sponser Team 2. Pe 3 am fost urmați de colegii mei de tabără, Mocanii, respectiv Dani și  Vlad.

După concurs a doua zi am rămas la încă o tură prin Bucegi.
               
Relaxare după concurs
Vârful și Cabana Omu

Valea Gaura

A urmat o saptamâna de antrenamente pentru Postăvaru Night, dar în care am facut și o tură în Bucegi pe Valea Albă.


Postavaru Night… pot sa vorbesc zile despre acest concurs, Postăvaru, muntele de suflet al brașovenilor, locul unde am copilărit, locul unde am învățat să schiez, unde am descoperit cât de magică este o noapte senină de iarnă alături de prieteni sau poate singur, doar tu cu gandurile tale…


Pe plan sportiv… aici mă antrenez. În plus Postăvaru Night deschide în fiecare an seria Carpathian Man( vezi aici), organizată de Lucian Clinciu, promotorul schi-alpinismului și a alergării montane în România. Lucian este antrenorul meu dar și modelul meu de om pe care aș vrea să îl urmez în viață. În spiritul Carpathian Man, Lucian a strabătut în aceasta primavară arcul carpatic romanesc în 27 de zile. Detalii aici


În fiecare an, obiectivul sezonului de schi-alpinism este Postăvaru Night. Anul acesta concurența a fost mare, fapt care a crescut mult nivelul și fapt în urma caruia s-au scos niște timpi uimitori. Favoritul cursei a fost Silviu Manea, cel care de peste zece ani nu a pierdut nici o cursă individuală de schi-alpinism( fără să luăm în calcul cursele verticale). Direct din Cupa Mondială de Schi Fond, la start au fost prezenți și campionul mondial de schi fond Paul Pepene și Viorel Palici. Rareș Manea, Galițeanu Ionuț și Cristi Stotz au și ei de spus un cuvânt, avănd în vedere palmaresul și numeroasele participări în Cupa Mondială de Schi-Alpinism.


Startul s-a dat cu schiurile în mână și după vreo 20 de metri ne-am pus pe schiuri. Înca de la început ne-am detașat un grup format din: Silviu primul, urmat de Paul, Rareș, Viorel și eu. Pe canal l-am depășit pe Viorel, dar înainte de zidul mare, el m-a depașit din nou. Pănă la zidul mare grupul a fost cat de cat compact, iar în spate nu se mai vedeau lumini. De aici grupul s-a spart, dar ordinea s-a menținut aceeași, cu excepția lui Paul Pepene care l-a întrecut pe Silviu cu câțiva pași înainte de finish. Ei au terminat în 29 de minute și 50 de secunde. Eu am terminat în 31 de minute și 38 de secunde, pe locul 5 la Open și pe 3 la categorie, s-au cum am spus eu, ultimul din primii. 

Finish


Sunt foarte mulțumit de timpul pe care l-am realizat aici și acest lucru nu poate decât sa-mi dea motivație să mă străduiesc mai mult. 

La o saptămană a avut loc Cupa Memoriala Mike Csaba în Mădăraș. Aici m-am clasat pe locul 2 Open după Rareș Manea. Vremea as fost cam rece, cu o seara înainte de cursa termometru arătând -20 de grade. În ziua cursei vremea a fost stabilă și zăpada excelentă. După cursă ne-am delectat prin pulverul din zonă ca apoi sa chefuim puțin seara, la Cabana Mădăraș. Următoarea zi împreuna cu Scrici, Micuțu și Vali ne-am bucurat de cat a fost ziua de mare, de zapada excelentă, pană era sa murim de foame. 









În următorul weekend, respectiv 23,24 martie, era programată Cupa Vladeasa, dar din cauza lipsei zăpezii, concursul s-a anulat. Chiar daca și la noi se cam stricase treaba, pe joi a început sa fulguiască calumea, astfel vineri m-am bucurat de un Lupui prin Pulver, sâmbată am facut am urcat din Brașov în Postăvaru, pe crucur, în grup numeros. Duminica Ciucașul ne-a fost gazdă.

Între timp antrenamentele nu le-am lăsat deoparte și la Cupa Călimani, ajutat un pic și de noroc și de ceara de pe schiuri, am reușit să termin primul. Asta în condițiile în care concurența a fost seriosă, Rareș Manea, Tibi Bortoș, Kupas Attila, Nușu și lista continua. Acest concurs a fost incununarea unui sezon plin, obositor, dar în acelaș timp frumos. Organizarea concursului a fost de excepție, oameni faini, traseu bine marcat, premii mari, cazare gratis, 3 feluri de mâncare după concurs. 


Cupa Memorială “Zoli Buzsasi” de la Bâlea s-a amânat  cu două săptămâni, dar în locul concursului am avut parte de o tura superbă prin Bucegi. 





Datorită ultimelor lucrări din Poiană, pârtiile arată ca în Austria și astfel am reușit sa cobor până în 18 aprilie integral Postăvaru. În această perioadă alternam schiul cu alergăriile, iar când mergeam la schi foloseam ca mijloc de transport bicicleta, reușind astfel să atrag privirile lumii, care iși facea cruce când ma vedea cu schiurile în spate pe bicicletă.

Ultimii mohicani în Poiană

Revenind la Bâlea, cu o saptamână înainte am reușit să capăt o viroză, astfel ca în nopțiile dinainte de concurs nu prea am dormit și am avut frisoane. Cu toate că nu mai aveam nici un chef, nu puteam să lipsesc de la start. Conștientizând starea mea de sănătate am încercat sa plec ușor, dar chiar din prima urcare am reușit să ma detașez de restul concurenților. Pe a doua urcare nu se mai vedeau urmăritorii. În spate mă urmăreu Nușu, Cătălin Frățilă și Kupas Attila. Cat a fost de mers pe schiuri a mers bine, mergeam la ritm, simteam ca nu pot trage mai tare, dar era ok. Asta pănă a trebuit, tot pe a doua urcare să urcăm cu schiurile în spate 300 diferență de nivel, din Saua Doamnei pană pe Turnul Paltinului. Aici schimbând ritmul, am simțit brusc cum imi vâjâie capul și ca nu mai pot să respir. Pănă pe Paltinul, Nușu și Cătălin aproape m-au ajuns. De aici încolo nici pe coborări nu am mai putut să mă concentrez și astfel am coborât foarte crispat. În fine… pâna aproape de final am mers împreună cu Nușu. Foarte aproape de final, pe platul de deasupra lacului, nu am mai putut sprinta și am terminat în spatele lui Nușu, pe 2 la Open și pe 1 la categorie. Regretul cel mai mare a fost ca nu m-am putut bucura pe deplin de vremea superba și de tura pe care ne-a făcut-o Joe Indinanul de ziua lui. După mai mulți  ani de încercări, vremea și starea zăpezii i-au permis lui Joe, în ziua împlinirii a 50 de ani să poată să țină tură originală.  La Multi Ani Joe și să ne inspiri încă multe generații de aici încolo.






La Bâlea s-a sfârșit oficial sezonul de schi, dar a început sezonul schiului de primăvară. În concluzie a fost un sezon bun, în care am muncit foarte mult, dar am și progresat foarte mult. A fost o perioadă frumoasă petrecută aproape de munte și natură, făcând ce-mi place cel mai mult și unde îmi place cel mai mult. 

În Bucegi de abia începea distracția 
 Valea Morarului, alături de Lucian Clinciu și Dan Andreea, în timpul turului Carpaților Carpathian Man- 4Mai
 Turul Carpaților a trecut și pe la Omu.
 Apus pe Valea Gaura
Dupa aproape 80 de km, mai repede, să prindem slujba de Paști.

Valea Alba la deal- Valea Mălinului la vale - 19 Mai


 Mulțumesc Sponser și Lucian Clinciu, doar cu ajutorul lor am reușit să am acest parcurs și cu ajutorul lor se vor mai scrie multe povești de aici încolo. Mulțumesc CPNT și Asociația Sport la Orice Vârstă( Lucian Al Mării) pentru susținere și sprijin.

Aici  puteți să vizionați filmulețe din cateva ture făcute cu Bubulu.

Cam atât cu această calătorie prin iarnă, să ne întoarcem înapoi la vară și să ne bucurăm de munte,  de natură, de oamenii din jurul nostru și de pasiunile noastre, alergare, mountain bike, drumții și alpinism.


Numai bine!