Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

18 octombrie 2010

Valea Jepilor- Cruce- Valea Priponului

Data:16-10-2010
Participanti:Eu, Smendre,Andrei,Timea, Elena si Magda
Traseu :Busteni-Valea Jepilor- Cab.Caraiman- Brana Mare a Caraimanului- Monumentul Eroilor- Costila- Valea Priponului-Valea Cerbului-Busteni

Dupa ce cu o zi in urma am facut tura tot in Bucegi, pe Seaca dintre Clai, iata-ma din nou in Busteni abordand acest masiv superb.Diferenta a fost ca de data asta eram in numar mai mare si vremea urata isi cam arata coltii. De precizat ar mai fi ca trenul de 8 care de 3 ani vine la noua si ceva, de data asta a venit cu un minut mai devreme. Planuita ca tura de incepatori, traseul ales a fost unul destul de ok. Initial trebuia sa se urce pe Schiel, dar cum in tura era doar un membru nou, Magda, ne-am decis totusi sa nu o lungim foarte mult si sa urcam pe Valea Jepilor.

popas
La intrarea in padure am facut un popas de echipare si pentru a mai manca ceva. Se anunta o tura cu ritm de mers destul de incet, o plimbare mai lunga. Pentru a nu ma plictisi m-am inarmat cu aparatul foto al lui Iuli. Pana am iesit din padure, personal, m-am oprit de vreo 10 ori, ba sa imi dau jos geaca, ba polaru, nu-mi gaseam in nici un fel echilibrul termic. In rest de urcarea, nu stiu ce ar mai fi de zis, am urcat destul de incet, dar a fost placut, de mult nu am mai mers asa, la plimbare, sa fac poze, sa admir fiecare coltisor din peisaj. Vremea era destul de ok, spre Busteni era plafon de nori, mai picura din cand in cand si in apropiere de platou a inceput sa adie vantul.
la deal
Spumoasa
catinel -catinel
grupul vesel
ultimele serpentine prin padure
iesim si in gol alpin
toamna
inca un pic pana la cabana
suntem urmariti de ceata
solitar
batuti de ploaie si de vant
trecem din toamna in iarna
si eu
de acolo venim
am ajuns si la cabana
La Cabana Caraiman am facut o pauza de masa, apoi am plecat mai departe spre Cruce pe Brana Mare a Caraimanului, numita si Brana Caprelor. De aici situatia a inceput sa se nasoleasca, vantul batea parca din ce in ce mai tare iar vizibilitatea tindea spre 0. Partea cea mai nasola a fost, ca eu, mare muntoman, ce mi-am zis, tura de plimbare in Bucegi , ce mare lucru si m-am imbracat foarte superficial. Tricou, polarel, geaca destul de subtire si piesa de rezistenta, niste pantaloni de polar subtiri, au fost elementele care au alcatuit o zi excelenta : ))
Smendre
Monumentul Eroilor-Crucea Caraiman

Daca pana la Cruce a fost destul de acceptabil, aici treaba a inceput sa se imputa iar dupa urcarea spre Costila, totul a devenit un mare chin. Genunchi mi se blocasera, mai aveam putin si numai puteam merge. Trebuia sa traversam platoul, sa urcam la Omu si apoi sa coboram pe Valea Morarului.

Conditiile atmosferice perfecte, vant puternic, vizibilitate spre 0, dar nu pot spune ca ploua, era ceva mult mai naspa, in aer o mare masa de particole cu apa, care stateau cumva in suspensie. Combinat cu vant la discretie majoritatea eram uzi leoarca. Toti mergeam cu capul in pamant, era clar ca toti injuram de mama focului. Analizand ritmul mai aveam pana pe Omul vreo 2 ore de chin. Eu unul nu mai aveam mult si ii spuneam lui Smendre ca nu mai rezist in conditiile alea si ca o iau la fuga spre Babele. La un moment dat se opreste Smendre, el fiind singurul care nu era ud, se uita el asa, ne vede pe toti vai de capul nostru si atunci ne-a spus ca nu mai mergem la Omu si ne dam de vale pe Valea Priponului. Eu mai fusesem pe Pripon, dar la ce ceata era, nu mai aveam nici un fel de reper.

In vreo cateva minute de la decizia miraculoasa eram in buza caldarii Vaii Priponului. Ajuns aici imi era frica sa cobor la vale, aveam impresia ca imi crapa genunchii, atat de inghetati erau. Dupa ce am coborat in prima caldare, unde nu mai era vant si am inceput sa ne revenim, Andrei a spus o vorba faina, ‘Priponul a fost asul lui Smedre din maneca’. De aici ne-am dat tot la vale.La un moment dat, nefiind foarte atenti, am pierdut brana ce ocoleste o ocolitoare si a trebuit sa punem o cordelina drept asigurare pentru fete, intr-un horn mai pamantos.
a doua caldare a Priponului- bucuros ca am scapat de vijelia de sus
Elena- si ea bucuroasa
tot la vale
jos e Valea Cerbului
ne ajutam si de cordelina
Morarul
Valea Priponului privita din Valea Cerbului

Dupa ce am iesit de pe Valea Priponului, am continuat pe Valea Cerbului, Poiana Costilei si in cele din urma Caminul Alpin din Busteni.

Pana in ultimul moment am sperat ca trenul de 7 sa aiba intarziere, vreo jumatate de ora, dar nu stiu ce au patit cei de la CFR si a avut doar 15 minute si astfel l-am pierdut. Urmatorul tren personal era pe la 10, dar cum eram uzi si obositi, am plecat spre Brasov cu acceleratul , descurcandu-ne noi cu nasul.

A doua zi urma sa fac tura in Piatra Mare cu Iuli, dar n-am mai auzit ceasul de dimineata si astfel am rezervat aceasta zi pentru odihna.

4 comentarii:

  1. imi place ca n-ati reusi sa ocoliti ocolitoarea aia mai pamantoasa :))
    fain priponul! ma oftic ca n-am fost si eu martor la conditiile din platou, sa-mi fi testat noua geaca :D
    frumoasa serie de iesiri! BINE BALAN!

    RăspundețiȘtergere
  2. http://bloguridetop.blogspot.com/
    PROMOVARE BLOGURI

    RăspundețiȘtergere
  3. v-a cam dat de furca vremea. bine ca totul s-a terminat ok.
    cam ce grad are valea priponului? 1 A, 1 B?

    RăspundețiȘtergere
  4. Uite o foto facuta de mine in 1989 cam la aceeiasi data.
    http://www.flickr.com/photos/52659255@N02/5246101276/
    Valea Priponului are cam 1A. Traseul l-am parcurs relativ usor in 1989 cu un amic, coleg de armata. Primele 3 saritori mi s-au parut mai dificile (a treia in special, fiind necesar un piton pe care l-am recuperat apoi).

    RăspundețiȘtergere