Ca in fiecare an, primul weekend din octombrie este rezervat celui mai popular concurs montan, respectiv Marathon Piatra Craiului. Desfasurat intr-unul dintre cei mai frumosi si spectaculosi masivi din tara, acesta este cel mai greu si cel mai apreciat marathon de la noi.
Povestea ‘Marathon Piatra Craiului’ a inceput in 2006, odata cu organizarea primului maraton montan din tara. Totul a pornit de la Luci Clinciu, sufletul acestui maraton si cel mai mare promotor al sporturilor montane din tara. Avand experienta a multor concursuri din strainatate, la care a luat parte, ori ca participant, ori ca antrenor, a reusit sa faca din aceast maraton, un concurs de talie internationala.La editia din 2006 au luat startul mai putin de 50 de participanti, urmand ca in 2007 numarul lor sa fie de 84.
La a treia editie, cea din 2008, printre cei 150 de concurenti stransi la start m-am aflat si eu. Startul s-a dat pe melodia ‘E dimineata in zori de zi’ , si a fost, cred, singura editie in care a fost vreme buna, nu stiu sigur cum a fost vremea in 2006, dar in 2007 a fost cat pe ce sa se anuleze cursa, in 2009 a plouat si a fost plin de noroi traseul si anul acesta, am aflat de la cei care au ajuns mai tarziu in Saua Funduri, ca in creasta a nins. Pentru prima data aflat la startul unui concurs montan de talie insemnata, aflat printre cei 150 de draci (‘Uite pleaca dracii mii’), m-am contaminat ireversibil cu acest microb al alergarii montane si al concursurilor montane de orice fel : alergare, mountain-bike, schi de tura. Timid m-am asezat si eu pe jumatatea plutonului la start si dupa o cursa destul de onorabila pentru nivelul de pregatire de pe atunci, am terminat primul maraton in 6h10’ + in 20 de minute timp mort, deci in cam 6 ore jumatate.
La editia din 2009, situatia s-a mai schimbat un pic, deja aveam experienta a mai multor concursuri, de alergare, mountain bike, schi de tura, participasem si la Carpathian Adventure. Deja ma imprietenisem cu multi dintre cei care dominau clasamentele concursurilor, cu multi de la care ai numai si numai de invatat. Astfel am progresat pe mai multe domeni, nu numai fizic, ci si psihic, avand o alta atitudine de abordare a unui concurs.Aflat printre cei 300 aflati la start, dupa o vara de antrenament, o tura de recunoastere a traseului si dupa un cursa frumoasa, cronometrul s-a oprit la 5h 03’.
Acum sa revenim la editia din anul acesta. Cu toate ca este cel mai important concurs al anului, nu am reusit sa gasesc destula motivatie sa-mi fac un program specific de antrenament pentru acest concurs. Acum nu pot sa zic ca nu m-am antrenat, m-am antrenat si inca mult, lucru care mi-a folosit, dar mi-a lipsit antrenamentul specific de anduranta, adica antrenamente mai lungi de 2 ore. Toata vara m-am antrenat la alergat, dar alergam distante pana in 10 km, de cele mai multe ori doar pe drumuri forestiere. Aceste antrenamente durau cam o ora. Antrenamente le-am facut pentru crosurile din Federatia Romana de Turism si Ecologie. Cu toate ca ultimul trofeu a fost cu o luna inainte de maraton, am mai iesit eu la alergat, dar tot asa, vreo ora. Adevarul este ca m-au si obosit mult atatea concursuri, trezeste dimineata si invata , pleaca in traseu, vino din traseu, cate o data intra si in orientare, apoi pregateste sceneta de umor si cand incepe distractia mai faina, la focul de tabara dute la somn, ca a doua zi ai cros.
No... Iata-ma in Zarnesti la o noua editie a Piatra Craiului Marathon. Ajuns de vineri, pentru a asista la sedinta tehnica si de a-mi valida inscrierea, am ramas peste noapte la Dani. Ca de obicei multa lume, anul acesta aproape 500 de participanti. La sedinta tehnica am fost informati ca vremea ca fi foarte friguroasa si ca ar trebui sa ne echipam cu caciuli si manusi, pentru ca s-ar putea sa si ninga.
De dimineata, cu era de asteptat, Zarnestiul fierbea, ori unde te uitati doar alergatori incalzindu-se. Alerg si eu de la Dani pana la start, mai alerg un pic pe la start si pana m-am salutat cu toata lumea, am si fost chemati la start.
Povestea ‘Marathon Piatra Craiului’ a inceput in 2006, odata cu organizarea primului maraton montan din tara. Totul a pornit de la Luci Clinciu, sufletul acestui maraton si cel mai mare promotor al sporturilor montane din tara. Avand experienta a multor concursuri din strainatate, la care a luat parte, ori ca participant, ori ca antrenor, a reusit sa faca din aceast maraton, un concurs de talie internationala.La editia din 2006 au luat startul mai putin de 50 de participanti, urmand ca in 2007 numarul lor sa fie de 84.
La a treia editie, cea din 2008, printre cei 150 de concurenti stransi la start m-am aflat si eu. Startul s-a dat pe melodia ‘E dimineata in zori de zi’ , si a fost, cred, singura editie in care a fost vreme buna, nu stiu sigur cum a fost vremea in 2006, dar in 2007 a fost cat pe ce sa se anuleze cursa, in 2009 a plouat si a fost plin de noroi traseul si anul acesta, am aflat de la cei care au ajuns mai tarziu in Saua Funduri, ca in creasta a nins. Pentru prima data aflat la startul unui concurs montan de talie insemnata, aflat printre cei 150 de draci (‘Uite pleaca dracii mii’), m-am contaminat ireversibil cu acest microb al alergarii montane si al concursurilor montane de orice fel : alergare, mountain-bike, schi de tura. Timid m-am asezat si eu pe jumatatea plutonului la start si dupa o cursa destul de onorabila pentru nivelul de pregatire de pe atunci, am terminat primul maraton in 6h10’ + in 20 de minute timp mort, deci in cam 6 ore jumatate.
La editia din 2009, situatia s-a mai schimbat un pic, deja aveam experienta a mai multor concursuri, de alergare, mountain bike, schi de tura, participasem si la Carpathian Adventure. Deja ma imprietenisem cu multi dintre cei care dominau clasamentele concursurilor, cu multi de la care ai numai si numai de invatat. Astfel am progresat pe mai multe domeni, nu numai fizic, ci si psihic, avand o alta atitudine de abordare a unui concurs.Aflat printre cei 300 aflati la start, dupa o vara de antrenament, o tura de recunoastere a traseului si dupa un cursa frumoasa, cronometrul s-a oprit la 5h 03’.
Acum sa revenim la editia din anul acesta. Cu toate ca este cel mai important concurs al anului, nu am reusit sa gasesc destula motivatie sa-mi fac un program specific de antrenament pentru acest concurs. Acum nu pot sa zic ca nu m-am antrenat, m-am antrenat si inca mult, lucru care mi-a folosit, dar mi-a lipsit antrenamentul specific de anduranta, adica antrenamente mai lungi de 2 ore. Toata vara m-am antrenat la alergat, dar alergam distante pana in 10 km, de cele mai multe ori doar pe drumuri forestiere. Aceste antrenamente durau cam o ora. Antrenamente le-am facut pentru crosurile din Federatia Romana de Turism si Ecologie. Cu toate ca ultimul trofeu a fost cu o luna inainte de maraton, am mai iesit eu la alergat, dar tot asa, vreo ora. Adevarul este ca m-au si obosit mult atatea concursuri, trezeste dimineata si invata , pleaca in traseu, vino din traseu, cate o data intra si in orientare, apoi pregateste sceneta de umor si cand incepe distractia mai faina, la focul de tabara dute la somn, ca a doua zi ai cros.
No... Iata-ma in Zarnesti la o noua editie a Piatra Craiului Marathon. Ajuns de vineri, pentru a asista la sedinta tehnica si de a-mi valida inscrierea, am ramas peste noapte la Dani. Ca de obicei multa lume, anul acesta aproape 500 de participanti. La sedinta tehnica am fost informati ca vremea ca fi foarte friguroasa si ca ar trebui sa ne echipam cu caciuli si manusi, pentru ca s-ar putea sa si ninga.
De dimineata, cu era de asteptat, Zarnestiul fierbea, ori unde te uitati doar alergatori incalzindu-se. Alerg si eu de la Dani pana la start, mai alerg un pic pe la start si pana m-am salutat cu toata lumea, am si fost chemati la start.
Anul acesta startul s-a dat pe melodia « Ora Hora » a formatiei Pheonix. Atmosfera de la start a fost incendiara, astfel noi, cei din fata de la start am intins o adevarata hora. Startul s-a dat un pic pe neasteptate, deoarece se intarziase putin. A fost ceva de geni , hai lasati dansul si plecati odata. Totul a fost ciudat, dar fain, am inceput sa alergam, masina politiei nu era pregatita, unii au si intrecut-o.
Start
Marathon Piatra Craiului 2010... Eu am plecat din prima linie si dupa start am tinut destul de aproape de favoriti. Cei doi kilometri de asfalt din Zarnesti au trecut parca in zbor. Ca in fiecare an, acesti 2 km pana la Gura Raului, sunt parca involuntari, deoarece intotdeauna plec destul de tare, fara sa ma gandesc unde plec. In acele clipe, cred ca de la adrenalina, nu te gandesti la alceva, tot ce vrei este sa alergi
Dupa Gura Raului, de unde se termina asfaltul am inceput sa gandesc, sa imi fac un ritm ok, care sa ma tina 41 de km. Am inceput sa calculez pozitia pe care sunt, pe cine am in fata, pe cine in spate, de cine ar trebui sa ma lipesc, sa alerg cu el . Primii , cei la care nu ma raportez, erau Adi Bostan ,Silviu,Balanescu, Vio Palici, Cristi Stotz, urmati de Alin Tanase, orientaristii Bogya Tamas si Suciu Simion si Vlad Florin. La cativa metri in fata ii aveam pe Kovacs Zolt , Mihai Orlean, Gabi Solomon, Dani Florea si o surpriza, pe Cezar al nostru, din CPNT, a plecat si el cam tare. Incet pe drumul forestier spre Fantana lui Botorog, mi-am reglat si ritm si respiratie, eram pregatit de abordarea maratonului, dar parca asteptam pe cineva care sa vina din spate si sa ma traga.
Numai bine ca inainte de Fantana lui Botorog apare Galiteanu care veanea cu ritm destul de alert din spate. Dupa ce a ajuns in drept cu mine, m-am agatat de el si am preluat si eu ritmul lui.Deja totul incepuse sa prinda culoare, l-am intrecut si pe Cezar, i-am urat amical bafta si trecand in spatele lui Gali, am inceput prima urcare a maratonului, cea spre Magura. In spatele lui Gali nici n-am simtit cand am ajuns in Magura, intre timp l-am depasit si pe Gabi Solomon. Din Magura, cursa continua pe ulitele acestui sat inca cativa kilometri. Satenii sunt si de data aceasta prezenti pe la porti, pe la garduri, privind, acesti flacai care nu au ce face si alearga de nebuni :D. Traseul prin Magura nu este deloc usor, deorece aceste ulite sunt intr-o continua denivelare, ba urca, ba coboara. Aici am bagat primul gel si m-am tinut de Gali .In fata la vreo 300- 400 de metri ii aveam pe Zolt, pe Mihai si pe Dani Florea. Pe Gali il tot enervau colantii care il strangeau , la finish mi-a spus ca pana la urma i-a rupt J. In apropiere de Casa Folea, acesta a inceput sa se tot distanteze de mine. Dupa Casa Folea, am iesit satul Magura, iar traseul nostru continua pe un drum forestier spre Saua Joaca iar apoi spre La Table. Dupa intrarea in padure, nevoile fiziologice m-au obligat sa ma opresc si asa am pierdut contactul vizual cu cei din fata. Saua Joaca se afla la kilometrul 10,aici l-am ajuns si depasit pe Dani Florea. Din Saua Joaca drumul coboara pana in punctul La Table, unde se afla primul punct de realimentare.Ajung in post, dau bidonul sa mi-l umple si pana iau niste struguri sa mananc, il vad pe Fane cum trece ca vantul, fara sa opreasca. Strig la el ‘Stai Fane sa mananci ceva ‘ , el nimic. Iau si eu niste struguri si juma de banana in mana si a iau la fuga dupa el. Ii scot un pic ochi ‘Ce ti-am facut Fane de vrei sa ma omori ?’, ‘Nu ti-am dat eu Cola la Omu la 7500’ . Mai schimbam cate o vorba alta, coboram la Stana si apoi spre Saua Funduri. Pe urmatoarea portiune am alergat si anul trecut la un cros in FRTE, a fost primul cros pe care l-am castigat J .Dupa intersectia cu drumul spre Brusturet am laut inca un gel, apoi la iesirea din padure am luat un activator. Pana la iesirea din padure, Fane s-a indepartat la vreo cativa metri in fata, Dupa ce am iesit din padure, cum era ceata nu l-am mai vazut pe Fane, asa ca am luat-o la deal pe una din cele mai grele portiuni ale maratonului, urcarea spre Saua Funduri. Cu pasi mici si cu tras in bete la maxim, am trecut si de acesti 600 de metri diferenta de nivel. Mi-am adus aminte de anul precedent cand am urcat cu Dani. Dupa ce am trecut de Refugiul Funduri si am dat in creasta l-am observat pe Fane, care era tot la vreo 10 m in fata. In Sa, la km 15, am ajuns deodata amandoi dupa 2 ore de la start.
Adi Bostan
In creasta
Dani
in creasta a si nins
concurenti
Valea UrziciiDe aici urmeaza o cobarare dificila, Valea Urzicii. Anul acesta, valea a fost echipata cu 5 corzi cu noduri pe ele. Destul de precaut am trecut si noi de saritori iar cand am dat de grohotis am dat drumul la picioare, si astfel mi-au intrat cateva pietricele, care mi-au ciuruit picioarele pana la finish. Rand pe rand, impreuna cu Fane am trecut de Cerdacul Stanciului, Marele Grohotis, Umerii Pietrii Craiului. Intre timp l-am ajuns si pe Mihai si acum alergam in formatie de 3. La Spirlea, Fane s-a oprit nu stiu ce sa-si faca la ruxac, Mihai m-a lasat in fata, eu coborand mai tare, betele fiindu-mi ca 2 picoare in plus. Astfel ca la un moment dat i-am pierdut in spate, dar stiam ca urmeaza forestierul pana in Plaiul Foii, unde ei vor recupera sigur. Asa a si fost la bariera m-au ajuns.Am incercat sa tin si eu ritmul vreo juma de kilometru, dar m-au cam taiat, astfel ca am ramas putin in spate. Pana in Plaiul Foii mi-au dat cam un minut, iar apoi nu i-am mai vazut decat l-a finish.
In Plaiul Foii am ajuns dupa 3 ore si 5 minute de la start, dar incepusem sa simt lipsa antrenamentului specific de anduranta si lipsa turelor mai lungi. Cum vara asta nu prea am mai mers cu bete, doar cu vreo 2 saptamani inainte, am facut cateva sprinturi pe panta, tragandu-ma doar in bete, in Plaiul Foii aveam destul de obosite bratele, iar pe urcarea pe Valea Ursilor m-au luat crampe la triceps.
In Plaiul Foii, al doilea post de alimetare, un pahar cu Sponser, jumatate bidonul cu ceai, niste struguri in mana si inca o portiune de forestier, pe care am mancat strugurii.
Valea Ursilor sau Urcarea spre Diana, cea mai grea portiune a traseului, 600 de metri diferenta de nivel, este o portiune unde se rup si primii si ultimii, e un fel de blestem, toti se roaga sa se termine odata urcarea vietii si sa ajunga la acel refugiu blestemat. La intrarea spre Valea Ursilor m-am intalnit si cu cei de la Antena 1, care mi-au luat un scurt interviu in fuga(vezi sus). Un gel si la deal, pe masura cum inaintam in inima padurii, paraiasul se tot micsora, la un moment dat secand, panta tot crestea, pasii se tot miscora, bataile inimi cresteau, energia scadea....Singurul lucru la care ma gandeam era, nu ma opresc, chiar daca la un moment dat faceam niste pasi asa mici, incat aveam impresia ca merg pe loc. Daca faci greseala sa te opresti, esti gata. Intr-un final am ajuns la Refugiul Diana, de aici cu ultimele picaturi de energie, am luat-o la vale spre Coltul Chiliilor.Cu toate ca portiunile dificile au trecut, cursa inca e in plina desfasurare. Traseul continua cu o coborare abrupta si se ajunge la Chilii. Aici ditai galeria, nu stiu, zeci de copii cu talangi , cu fluiere, aplaudau, incurajau, dintr-un colt am auzit si « hai Balan », nu stiu sigur cine era, cert era ca mi-a disparut toata oboseala si psihic eram pregatit de urmatorii 8 km pana la finish. Tot aici a fost si cel de-al treilea post de realimentare, unde am luat un pahar cu sponser si spre finish. De aici pana la finish am stat doar cu ochii pe ceas, pentru a ma incadra sub 4 ore 40.
Iata-ma pentru a treia oara consecutiv pe strazile din Zarnesti sub aplauzele multimii, trecand pe sub poarta rosie si terminand acest test al alergarii montane. Cronometrul s-a oprit l-a 4h37’38, al VIII-lea in categoria de varsta si al 13-lea la open.
Intreb de rezultatele celorlalti, Adi Bostan a castigat cu 3.55 iar pe 2 la egal Vio Palici si Cristi Stotz cu 3.59, Silviu Manea, castigatorul de anul trecut venit pe 3. Fane a scos 4.28 , Mihai 4.30 iar Dani a scos 4.48.
Pana am facut un dus si m-am schimbat, numai bine au aparut si primele fete, Marin Daniela 5.23 si Geanina Tanase 5.24 . Cezar al nostru a scos 5.37 , Gabi 6.39 si Iuli 7.20.Am stat la finish pana spre seara si am incurajat pana la ultimii concurenti care au terminat.
Distractia s-a mutat apoi la Casa de Cultura din Zarnesti, unde a avut loc Pasta Party, spectacol al trupei de dans Amadeus, condusa de Geta ( care si ea a alergat maratonul, si la terminat in 6.29)si premierea.Intre timp depanarile de povestiri din timpul cursei au curs in valuri. Aici ne-am intins pana pe la 12 si am mai ramas o noapte la Dani.
In Plaiul Foii am ajuns dupa 3 ore si 5 minute de la start, dar incepusem sa simt lipsa antrenamentului specific de anduranta si lipsa turelor mai lungi. Cum vara asta nu prea am mai mers cu bete, doar cu vreo 2 saptamani inainte, am facut cateva sprinturi pe panta, tragandu-ma doar in bete, in Plaiul Foii aveam destul de obosite bratele, iar pe urcarea pe Valea Ursilor m-au luat crampe la triceps.
In Plaiul Foii, al doilea post de alimetare, un pahar cu Sponser, jumatate bidonul cu ceai, niste struguri in mana si inca o portiune de forestier, pe care am mancat strugurii.
Valea Ursilor sau Urcarea spre Diana, cea mai grea portiune a traseului, 600 de metri diferenta de nivel, este o portiune unde se rup si primii si ultimii, e un fel de blestem, toti se roaga sa se termine odata urcarea vietii si sa ajunga la acel refugiu blestemat. La intrarea spre Valea Ursilor m-am intalnit si cu cei de la Antena 1, care mi-au luat un scurt interviu in fuga(vezi sus). Un gel si la deal, pe masura cum inaintam in inima padurii, paraiasul se tot micsora, la un moment dat secand, panta tot crestea, pasii se tot miscora, bataile inimi cresteau, energia scadea....Singurul lucru la care ma gandeam era, nu ma opresc, chiar daca la un moment dat faceam niste pasi asa mici, incat aveam impresia ca merg pe loc. Daca faci greseala sa te opresti, esti gata. Intr-un final am ajuns la Refugiul Diana, de aici cu ultimele picaturi de energie, am luat-o la vale spre Coltul Chiliilor.Cu toate ca portiunile dificile au trecut, cursa inca e in plina desfasurare. Traseul continua cu o coborare abrupta si se ajunge la Chilii. Aici ditai galeria, nu stiu, zeci de copii cu talangi , cu fluiere, aplaudau, incurajau, dintr-un colt am auzit si « hai Balan », nu stiu sigur cine era, cert era ca mi-a disparut toata oboseala si psihic eram pregatit de urmatorii 8 km pana la finish. Tot aici a fost si cel de-al treilea post de realimentare, unde am luat un pahar cu sponser si spre finish. De aici pana la finish am stat doar cu ochii pe ceas, pentru a ma incadra sub 4 ore 40.
Iata-ma pentru a treia oara consecutiv pe strazile din Zarnesti sub aplauzele multimii, trecand pe sub poarta rosie si terminand acest test al alergarii montane. Cronometrul s-a oprit l-a 4h37’38, al VIII-lea in categoria de varsta si al 13-lea la open.
Intreb de rezultatele celorlalti, Adi Bostan a castigat cu 3.55 iar pe 2 la egal Vio Palici si Cristi Stotz cu 3.59, Silviu Manea, castigatorul de anul trecut venit pe 3. Fane a scos 4.28 , Mihai 4.30 iar Dani a scos 4.48.Pana am facut un dus si m-am schimbat, numai bine au aparut si primele fete, Marin Daniela 5.23 si Geanina Tanase 5.24 . Cezar al nostru a scos 5.37 , Gabi 6.39 si Iuli 7.20.Am stat la finish pana spre seara si am incurajat pana la ultimii concurenti care au terminat.
Distractia s-a mutat apoi la Casa de Cultura din Zarnesti, unde a avut loc Pasta Party, spectacol al trupei de dans Amadeus, condusa de Geta ( care si ea a alergat maratonul, si la terminat in 6.29)si premierea.Intre timp depanarile de povestiri din timpul cursei au curs in valuri. Aici ne-am intins pana pe la 12 si am mai ramas o noapte la Dani.
===========================================================
-ca deobicei nota 10 la organizare, MPC-ul a fost , este si va fi concursul meu de suflet, felicitari Luci, felicitari MPC Team
-nivelul perticipantilor a crescut foarte mult si intr-o discutie cu Silviu Manea, acesta mi-a spus ca se va ajunge ca maratonul sa se castige cu 3 ore jumatate
-cu acest concurs s-a cam terminat activitatea compentitionala din 2010, de acum astept cu nerabdare schiul de tura
-ca in fiecare an, MPC-ul anunta inceperea facultatii
-Multumesc celor care au facut poze
-ca deobicei nota 10 la organizare, MPC-ul a fost , este si va fi concursul meu de suflet, felicitari Luci, felicitari MPC Team
-nivelul perticipantilor a crescut foarte mult si intr-o discutie cu Silviu Manea, acesta mi-a spus ca se va ajunge ca maratonul sa se castige cu 3 ore jumatate
-cu acest concurs s-a cam terminat activitatea compentitionala din 2010, de acum astept cu nerabdare schiul de tura
-ca in fiecare an, MPC-ul anunta inceperea facultatii
-Multumesc celor care au facut poze
- voi reveni cu mai multe poze
-Numai Bine!
-Numai Bine!
Bine Balan!
RăspundețiȘtergereFoarte tare momentul din reportaj in momentul in care ii zici celui care filma ca abia acum incepe greul, de parca ar fi venit si el dupa tine la deal, sau o ziceai pentru auto-motivare?
Bravo, chiar ai mers foarte tare, am incercat sa ma tin dupa tine in prima parte a cursei dar n-am prea avut nici o sansa.
De la o fosta pentru un tare : "Sa vina cupa, sa vina cupa, sa vina cupa la Balaaaan" (la anu' zic)Oyyyy Super tare
RăspundețiȘtergere@Radu: Mersi, eh, am tras si eu cat am putut, si da ai dreptate cumva era o auto-motivare.
RăspundețiȘtergere@Anonim: Mersi, dar nu stiu cine esti, ar fi ok sa te semnezi:-P
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere"crampe la triceps" hai ca asta chiar ii tare :) Si eu fac febra la triceps dupa "tras la bete", dar chiar crampe :)) Mie mi-o trecut prin cap sa ma antenez cu greutati ca sa nu mai fac febra, inca nu am apucat sa pun in practica idee, dar sper la iarna :D
RăspundețiȘtergereApoi daca este cineva care nu uraste urcarea la Diana, aia sunt eu; mi se pare cireasa de pe tort.