Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

17 octombrie 2010

Seaca dintre Clai, Bucegi

Data:15-10-2010 ;
Participanti:Eu si Ionut ;
Traseu:Busteni-Valea Seaca a Claii-Braul lui Raducu(partea spre Valea Jepilor)-Valea Jepilor ;

Cum in vinerea asta n-am avut nimic la facultate, eu si Ionut, un coleg de facultate, ne-am decis sa facem o tura in Bucegi.

Zis si facut, vineri dimineata am plecat pe la 9 cu trenul de 8 spre Busteni. Ajunsi in Busteni, am constatat ca Bucegiul este acoperit de ceata, dar totusi speram ca se va ridica. Pana am iesit din Busteni, ceata a inceput sa se ridice, foarte bine, acesta este un semn ca va fi o zi frumoasa.
Seaca dintre Clai cu Claia Mare si Claita-vedere din Busteni;
Din Busteni am luat-o spre Urlatoare.Dupa ce se desparte traseul care duce spre Urlatoare de Traseul Schiel( Jepii Mari), ne-am bagat in dreapta prin padure. Initial poteca este un pic conturata, dar pe alocuri se cam pierde. Important este sa stam pe partea dreapta a vaii, pana trecem de zona de boschetarisuri, zona in care avalansele si ploile torentiale au acumulat copaci rupti si stanci. Dupa aceasta zona se intra direct in firul vai, pe care il vom urma pana in Saua dintre Clai. Valea Seaca a Claii sau Valea Seaca a Jepilor este pozitionata intre coamele stancoase ale Claii Mari si Claitei.
intrarea pe firul vaii
Deja la intrarea pe firul vaii, ceata s-a ridicat aproape complet si afara era destul de cald, atat cat sa poti sta in tricou.Saritoare dupa saritoare am inceput sa patrundem tot mai mult intre Clai. Valea este destul de usoara pentru o vale de abrupt a Bucegiilor. Noi am intampinat cateva greutati deoarece valea era destul de umeda. Primele doua saritori sunt putin mai mari, dar suntem foarte usoare, fiind pline de prize mari. Exista si ceva pitoane, dar cred ca se folosesc doar pentru rapel si pe timp de iarna cand saritoriile sunt acoperite cu gheta.

O saritoare care ne-a pus cateva probleme, a fost una destul de mica, 3-4 m, dar care era destul de umeda. Cat m-am chinuit, tot n-am putut folosi nici o priza pentru picior. Dupa multe incercari de aducere aminte, de cum am trecut cand am fost data trecuta, tot n-am reusit sa gasesc o solutie. Diferenta a fost ca data trecuta, acum 2 ani, cu toate ca era noiembrie, valea era foarte uscata, si am mers glont toata valea. Pana la urma mi-am calcat pe onoare si am aplicat ‘tehnica’ ‘te ajuti de orice pentru a ajunge sus’ J).Zis si facut, am catarat putin, apoi un picior pe umarul lui Ionut, a urmat imbratisarea unui bolovan mare de pe buza saritoarei si prin miscari ondulatorii ale bustului, m-am tarat ca o rama, pana am trecut si de acest pas =)). Apoi sus m-am impleticit cumva pe acolo, de am putut sa ma aplec sa-i dau mana lui Ionut si sa-l trag. Ce a fost acolo, rasul de pe lume, oricum a fost foarte funy. Mai tarziu cand am primit cateva pietre in cap de la o Capra Neagra, am spus ca nu am fost de rasul curcilor, ci de rasul caprelor si nu oricare, alea negre.
Urmatoarul moment principal din aceasta tura ,s-a desfasurat la o simpla saritoare care era foarte usor de abordat prin interiorul ei deoarece avea fereastra. Asa cum urcam noi voiosi, saritoare dupa saritoare, ajungem si in acest loc, unde, dupa o simpla privire, ma decid sa catar pe versantul drept al vaii si apoi printr-un traverseu, sa ies deasupra saritoarei. Zis si facut, catar eu vreo 2-3 m, apoi ajuns in locul in care incepe traverseul, incep sa am dubii, era cam expus, adica destul de expus, sub era o mica surplomba si vreo 4 m de gol. Mai analizez putin stanga, dreapta, si alta varianta nu prea aveam, si am inceput sa traversez, merg vre-un metru si incep sa simt ca prizele de picioare sunt foarte friabile, si daca incerc sa-mi las greutatea pe ele se dezmebreaza. De fapt acestea erau palcuri foarte mici de pamant care din cauza inghetului-dezghetului erau foarte afanate si instabile. In momentul in care mi s-a sfaramat o priza in mana, un mare gol in stomac mi-a aparut si toata atentia mi s-a canalizat catre ce trebuia sa fac. Nu stiu ce vorbea Ionut cu mine, eu nici nu-l mai auzeam, simteam doar tremuratul pamantului de sub picioare si ma concentram cum s-a repartizez forta pe picoare astfel incat sa ‘nu-mi fuga pamantul de sub picioare’. Incet, incet, cu un mare gol in stomac ajung la un pas in care mai trebuia sa urc vre-un metru, dar nu aveam nici un fel de priza solida. Fie ce o fi, si ii dau direct in sus, norocul a fost ca m-am miscat foarte repede, atat incat in momentul in care, pamantul o lua la vale , eu deja ma si desprindeam de pe priza. Foarte tare senzatia, cel putin dupa. Ne fiind atent la mine, auzind pamant si bolovani la vale, Ionut s-a cam speriat putin. Apoi el a incercat sa ocoleasca, urcand printr-un horn pamantos, pe dreapta vaii. Asta pana cand si el a luat-o la vale, oprirea avand ca consecinta ruperea a doua unghii din carne. Destul de speriati, si eu si el, am incercat sa cautam alte cai de acces. Intors in buza saritorii, am si observat ditai fereastra prin care puteai urca ca pe scara. Asta e, neatentia se plateste, mai ales pe munte. Eu tine-am minte ca doar o saritoare avea fereastra, dar acum sigur voi tine minte ca sunt doua.
saritoarea cu pricina
la un moment dat a inceput sa-si faca aparitia gheata
Destul de speriati, am continuat inaintarea si apare al treilea moment pe ordinea de zi, un horn destul de inclinat, in care inaintarea se facea pe gheata fomata din zapada cazuta in ultimul timp. Deja eram cam morcoviti si am abordat aceasta portiune foarte precaut. Eu am trecut facand spritzer pe peretii hornului, cam la jumatate de metru deasupra ghetii. Ionut cu un grad de scepticism asupra metodei mele de abordare, s-a chinuit sa-si bata urme si mai mult in patru labe a trecut de zona asta. Dupa acest horn am ajuns in zona inierbata de la finalul vaii, de aici nu mai erau probleme, mai aveam inca vreo 70 de m. Eu eram cam mort de foame si Ionut un pic speriat. Aceasta portiune am facut-o destul de greu, deoarece panta era destul de mare si iarba preasarata cu zapada nu-ti dadeau o mare incredere.
Intr-un final am ajuns si-n Saua dintre Clai unde am facut o pauza de masa.Ionut zis Abdul Arafat :)) De aici am continuat pe Braul lui Raducu, parte spre Valea Jepilor. Braul lui Raducu sau Braul Mare al Jepilor, leaga Valea Jepilor(Jepii Mari) de Valea Urlatorii Mari( Schiel/Jepii Mari).Din Saua dintre Clai, Braul trece pe versantul Nordic al muchiei Claitei, numit si Creasta cu Zambri. Aceasta zona este acoperita cu raristi de Zambru si Larice si a carei silueta domina partea inferioara a Vaii Jepilor. Padurile de larice, care toamna isi schimba culoarea prin pierderea acelor, dau o tenta de frumusete specifica Bucegilor.

Dupa Braul lui Raducu am continuat pe traseul marcat de pe Valea Jepilor spre Busteni.

Cum trenul de 5, a avut doar vreo 20 de minute intarziere, l-am pierdut si am plecat cu trenul de 7 care, foarte suspect, a avut doar vreo 15 minute intarziere. Pana la sosirea trenului, am fost de am baut o bere si apoi am mancat jeleuri si rahat.

Maine iarasi tura in Bucegi :D




slide al turei

scurt montaj video al turei

2 comentarii:

  1. Razi tu razi Fat-Frumos dar parca te vad dand cu fundu' de pamant... macar de era doar fundul. In fine, bine ca ti-a ramas intact ca mi l-ai tot bagat in ochi in restul traseului pe secventele de ramonaj sau sprait (cum m-ai invatat tu ca se numesc :p).
    Nu zic "nu" la cum ai povestit, dar parca tot nu e cum era acolo, rasul de pe lume. Mai bine asa, ca ne ramane loc de scos capul in lume, altfel rusinea era mare.
    Ce sa zic... la mai multe!

    RăspundețiȘtergere
  2. mai in gluma mai in serios, ati mancat mult rahat? :)). Foarte tare valea, cam scurta din pacate. Eu recomand Valea Costilei, mi se pare cea mai tare din ce-am facut pana acum.
    Felicitari pentru tura!

    RăspundețiȘtergere