Prima Evadare –Prima Frustrare

Unde:Bucuresti-Snagov
Cand:9.05.2010
Cine :Eu, Cornel, Nicu , Andreea, Iuli, Bogdan+1025 participanti
De ce : Concurs MTB ‘Prima Evadare’

Chiar daca initial nu vroiam sa particip la acest concurs, dar dupa ce Cornel a zis ca-mi plateste taxa de inscriere, mi-am zis ca nu am nimic de pierdut , si fac si un antrenament in plus pentru Iron Bike Oradea.
Cum anul trecut Dani a luat locul 2 la nelegitimati , mi-am si acordat ceva sanse sa ies pe podium.
Ghinioanele au inceput inca de dimineata , cand dupa Ploiesti , o roata de la duba lui Nicu a facut explozie. Dai cu roata de rezerva si am ajuns in Bucuresti in ultimul moment pentru preluarea numerelor de concurs.
Aici vreo mie de biciclisti care umblau in toate partile destul de haotic , astfel incat nu prea aveai cum sa faci un sprint de incalzire,fara sa acrosezi , sau sa fi acrosat de cineva.
La start m-am asezat in primele linii, cam in primii 30-40. Numaratoarea inversa trebuia facuta de primarul Oprescu , dar acesta nu a mai aparut.
Se da startul si plec tare , vreun kilometru de asfalt si apoi prin padurile din Baneasa. Totul era parca prea fain : mergeam cu peste 35 la ora , eram in fata cu primii , mergeam in ritm cu ei si nu am simtit nici un moment ca fortez, muzica faina in casti si o forma fizica de zile mari. Dupa 8 km , numai ca-l vad pe cel din fata ca sare peste un ditai bolovan patratos, n-am avut timp de nici un fel reactie si buf , buf. Dai si injura in gand (uite cum imi f*t eu bitza) si numai cum simt ca am pana pe fata .
Las ca nu-i bai ca pot recupera cu toate ca stiu ca nu-s io cel mai mare mecanic.Scot roata, scot cauciucu , schimb camera , si incep sa dau la pompa. Mi se pare mie ca dau cam in gol si cand verific , pompa se sticase ... rahat. De aici nervii mei au inceput sa atinga cote maxime. Intre timp biciclistii tot treceau , si treceau , fara nici un fel de exagerare , sute si sute . Incep sa intreb , o pampa , o pompa , va prind din urma si vi-o dau . Pana la urma un tip cu un ATV care filma concursul, si pe care il stiam si io din vedere ma ajuta cu o pompa.Ma intraba daca sunt din CPNT si-mi zice ca ma vazut in filmuletul de prezentare pe youtube , na bun .. am si pile.
Intr-un final rezolv pana de pe fata si cand sa plec, dau o pedala si spre disperarea mea remarc ca si pe spate aveam pana . Dai tata si injura, aveam la mine doar o camera pe care tocmai o folosisem. Cateva clipe am stat si am cugetat , am luat in calcul si varianta abandonului , dar no… abandonul nu-i pentru mine , io-s un luptator si am inceput sa strig , o camera in plus , o camera in plus…Unii ma ignorau , unii ma compatimeau , unii ma repezeau , dar am avut noroc si un baiat care avea doua camere si-a facut mila de mine.
Intr-un final am facut si cealalta pana , numa ca ma intrecuse 1200 de oameni, deja m-am resemnat si m-am gandit ca daca tot am venit pana aici sa fac macar o tura de antrenament . M-am intalnit si cu Fane din Zarnesti , facea poze , am mai stat cu el de vorba inca vreo 5 minute si apoi am inceput sa-i dau blana. Dupa nici juma de minut ma reintalnesc cu puhoiu ,majoritatea din ei mergand pe langa bitze , rahat. Cand am vazut gloata , sangele iar a inceput sa fiarba in mine si am intrat iar in concurs cu gandul ‘faceti loc ca am 1200 de oameni de depasit. Dai si striga , loc ,loc ,loc , numa ca mi-am dat seama ca nu merge asa ca bitza in spate si dai si alearga prin padure , printre craci si boscheti , ca noh poteca e ocupata. Si asa am inceput sa depasesc sute de concurenti . Multi din cei pe care ii depaseam erau foarte iritati , ‘ce ba , unde te grabesti ‘ , unuia era sa-i fac cadou un guler dintr-o geanta. Asteptam odata vreo portiune mai deschisa in care sa pot depasi cu usurinta si daca ma deplasez pe bitza. Dupa vreo 3 km de alergat haotic prin padure iesim in camp , imi zic, acum e momentul , haida tati !
Mi se parea mie ciudat ca toti mergeau pe langa bitza , dar noh , ce treaba am io cu ei . Si intru pe camp si dupa cativa zeci de metri,s-au blocat franele, ma opresc desfac franele , si dupa cativa zeci de metri lantul si deraioarele complect blocate in noroi.Mergeam 50 de metrii ma opream sa mai scot din noroi , asa noroi in viata mea nu am mai vazut, io am crescut pe munte dar asa noroi nu am mai vazut, asa de lutos si lipicios. Doua ,trei pedale le dadeam inainte , se bloca lantul si apoi dadeam una inapoi.Despre capitolul injuraturi numai vorbesc :’Cine dracu m-o pus pe mine sa vin aici in Bucuresti , in noroaiele astea , nu puteam io sa stau acasa pe c***l meu , ce tura faina as fi facut’.La un moment dat vorbeam cu voce tare si unul de pe langa mine ma intreaba putin iritat : « Da tu de unde esti ? », « din Brasov », « Aha , se intelege ».Dupa ce m-am lasat pagubas in lupta cu noroiul , am luat bitza in spate si am alergat vreo 2 km .
Cam pe la kilometru 15 s-a iesit pe asfalt , bine ,ca nu mi-am dat seama asa usor din cauza noroiului.La intrarea pe asfalt o gramada de vreo 100 de oameni , care isi curatau bitzele sau le reparau , multi cu lanturi , deraioare rupte. bitza mea in prim plan

Nici nu fac 100 de metri pe asfalt , caci, pana din nou pe spate . M-am intors pe geanta in locul in care era plin de oameni si m-am trantit pe spate in camp. Vazusem ca venise un autobuz pentru cei care vor sa abandoneze si recunosc ca mi-a trecut asta prin cap.Deja numai aveam nici o treaba cu concursul , cum eram eu intins asa pe spate am admirat un avion care ateriza , am facut un bulgare din noroi si am inceput sa studiez textura solului, ca doar n-am facut degeaba pedologie la facultate.
Dar totusi , sa nu uitam de ce am venit , si iar am incepu sa strig :’o camera in plus , o camera in plus’. Intr-un final ma baga cineva in seama si mi-a dat o camera , ca oricum abandona ca-si rupsese deraiorul.Ii multumesc , iau camera si cand ma uit la bitza am inceput sa ma intreb ‘ cum naiba sa fac pana cu atata noroi pe bitza’ . Si incep sa curat cat de cat cauciucul si geanta , la inceput cu manusile , apoi cu tricoul.
In sfarsit cand am terminat m-am intalnit cu Iuli , care intai ma depasise el , apoi il depasisem io , dar nu stiu cand.Am mers o portiune cu el , am zis ca no mergem impreuna , mai ales pentru ca el avea 3 camere la el .
Numa ca la un moment dat iar a iesit la iveala dracusorul din mine si iar am inceput sa depasesc zeci si sute de oameni, insa nu mi-ar fi dat in cap sa-i cer o camera lui Iuli sa o am la mine de rezerva.
In postul de alimentare de la kilometru 25 m-am intalnit cu Cornel, alerga pe langa bitza , pentru ca i s-a rupt inca de la kilometrul 15 deraiorul de pe spate. Saracul a mers pe bita 15 km si 40 a alergat pe langa.
De la kilometrul 25 a inceput partea cea mai faina a traseului , prin padurile din imprejurimile Snagovului.
Cu 2 km inainte de postul de alimentare de la kilometrul 40 si-a facut aparitia si a patra pana.Asta e , oricum sunt resemnat, si dai si alearga pana in CP. Aici ma duc si imi iau cateva napolitane si ma pun in fund , dau tricoul de pe mine , sterg cauciucul pe interior si incerc sa petecesc o camera din cele 3 pe care le aveam la mine. Dar evident ca incercarile mele au fost in zadar , totul era plin de noroi.Dupa ce m-am dat pagubas cu petecitul , am luat-o la fuga pe langa bitza , ca doar pui mei ,nu-i mult 15 km . Dupa vreo 10 km se opreste un tip si ma intreaba daca vreau o camera .
Fac si cea de patra pana si iar ma ajunge Iuli , ‘omul cu 3 camere’. Apoi glont pe cei 5 km ramasi , unde am depasit iar vreo 50 .
In final trec si io linia de sosire dupa mai bine de 5 ore de la start si cam pe locu 600 , se pare ca-s cam departe de obiectivul de 2 ore si de intrat in primii 3 la nelegitimati.
Am mai mancat niste paste , am mai trandavit putin , timp in care Nicu s-a dus in Bucuresti sa recupereze duba. Apoi spre casa.

S-au incheiat inscrierile pentru Iron Bike Oradea, sunt 30 de chipe inscrise. La acest concurs particip alaturi de Alex Fodor in echipa Hoinarii, hai Alex sa-i mancam !!!