Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

18 mai 2010

Iron Bike Oradea

13 Mai 2010, ma trezesc din somn intr-o masina pe care sunt atarnate 2 biciclete si una este inghesuita inauntru, afara ploua torential si din cand in cand ii da si cu grindina, e aproximativ ora 23 si ne aflam pe drumul dintre Cluj si Oradea. Destinatia localitatea Sint Martin , aflata langa Oradea, locul in care se va da startul primului concurs de gen Iron Bike din Romania .

Cine :Eu , Alex, Andreea , Vlad si Anda
Cand :13-16.05.2010
Unde : Oradea, Sint Martin, Muntii Padurea Craiului- Apuseni
De ce : Iron Bike Oradea – Extream Mountain Bike Race
Detalii: aici



Despre acest concurs am aflat cam cu o luna inainte si de atunci am inceput sa tot analizez situatia si sa-mi caut un partener apropiat de valoare cu mine.Insa la un moment dat mi-am cam pierdut entuziasmul si m-am resemnat cu ideea ca nu am cu cine sa merg. Asta pana cu o saptamana inainte de cursa cand am primit un mail de la Alex , care spunea ca a ramas fara partener si daca as vrea sa facem echipa . Raspunsul meu a fost scurt si la obiect :DA.

Am sa incep povestirea cu vorba lui Alex :’Un Iron Bike nu se poate povesti.Nu poate fi inteles decat de cei care participa si de cei care traiesc aceasta experienta unica’. .Din Brasov am plecat impreuna cu Vlad si Andreea , care alcatuiau echipa HCMM si cu Anda pe post de suport. In Sint Martin am ajuns pe la 1 noaptea si ne-a luat 2 ore sa gasim pensiunea unde se faceau inscrierile. Cred ca am batut toate strazile din Sint Martin , ba si pe cele din 1 Mai si Baile Felix. Intr-un final am gasit pensiunea cu pricina si ne-am pus cortul langa aceasta , intr-o parcare.

Urmatoarea zi a trecut destul de monoton , ne-am inscris, ne-am plimbarit putin prin zona , sedinta tehnica , apoi a aparut si Alex cu Elena , doar ca Elena a plecat in Baia Mare la PrelucaDupa ce m-am intalnit cu Alex am inceput sa ne facem strategia de concurs, ne-am cazat la pensiune si apoi am dat o fuga pana in Oradea , unde ne-am rasfatat stomacul .
Strategia de concurs era destul de simpla : caram cat mai putin , mai ales ca puteam sa ne lasam lucruri in 2 posturi. Asa ca pe primi 120 de km am plecat doar cu un ruxac .

Ora 3 dimineata, suna ceasul , pfff..., ce fain si calduros e patul , de ce sa ies de aici afara , la ce-mi trebuiesc mie 275 de km .
Dupa rezolvarea ultimelor datalii privind cursa , pe la 4 iesim afara iar la 4 jumate s-a dat startul. La start am pornit din prima linie si s-a mers in pluton pe asfalt cu masina organizatorilor in fata 17 km, respective pana in Tasad . Pe acesti 17 km ne-am si oprit de cateva ori sa se regrupeze plutonul .
Dupa aceasta portiune , a inceput propiu zis concursul , afara deja se luminase si cei 17 km au fost ca un fel de incalzire.In Tasad traseul a parasit, in stanga ,drumul judetean asfaltat. Rares si Maus au plecat cel mai tare , ei sunt favoritii. Si noi am plecat destul de tare .Afara foarte fain , prindem rasaritul soarelui, drumul strabate niste dealuri presarate din cand in cand cu ceva case.Iau un activator si Haide Tati !!!....ca avem aproape 300 de km de pedalat.




In goana noastra nebuna , la iesirea dintr-un sat dam de ditai mocirloaia, lucru care nu ma avantajeaza, deoarece eu nu am frane pe disc .Mai pe bita , mai pe langa trecem si de mocirla , futui... frana pe fata deja e compromisa iar SPD-urile se incapataneaza sa intre.Dupa mocirla drumul continua printr-un rau , din mers incercam sa scot cumva noroiul din SPD, cu un picior pe pedala , cu unu in apa , reusesc cumva sa birui , dar acum sunt ud la picioare.

A mai urmat o urcare nu foarte lunga, apoi a urmat o portiune destul de lunga de plat , pe care m-am taiat.Mi-am dat seama ca-s praf la plat , daca pe urcari nu am avut nici un fel de probleme , pe plat eram varza , nu puteam sa tin trena lui Alex , mergea ca migu, drept urmare s-a ales cu porecla :’papusoi’.
Km 70 , is rupt ,am muschi umflati , deja am crampe , am facut o greseala , am plecat cu saua putin mai jos decat de obicei, m-am gandit ca daca e asa de sus cum o tin de obicei , o sa-mi rup fundul . Angrenajul a inceput sa scartaie , pe Alex deja il pierdeam din raza vizuala . Il strig pe Alex , imi unge lantul , eu ridic saua (mai bine-mi rup fundul decat sa am crampe) , i-au un gel si la drum . De aici nu am mai avut probleme cu muschii si cu crampele.
Apoi a urmat o urcare mai lunga in comparatie cu cele de pana acum , cam 300-400 m diferenta de nivel , pe care mi-am revenit.
Dar a urmat iarasi plat si apoi a inceput cea mai lunga urcare din concurs , urcarea in Stana de Vale , care avea 20 de km si 1000 m diferenta de nivel .Aceasta urcare s-a facut pe un drum judetean asfaltat, cu panta de 10-12 %.
Inca o greaseala a fost ca nu am mancat nimic de la start , si cum din nou pe plat m-am taiat ,de data asta nu mi-am mai revenit pe urcare.
Despre urcarea asta....., cel mai naspa moment din vre-un concurs de vreodata , daca de obicei cand ma tai , vorbesc cu mine in gand : « Hai ca poti « , « Hai ca nu mai e mult », « Nu ma face asta pe mine », de data asta nici sa vorbesc cu mine insumi nu mai puteam ,imi venea sa vomit , simteam un mare gol in stomac .O mare parte din urcare am facut-o cu ochii inchisi , pur si simplu muscam din ghidon si macinam angrenajul. Din cand in cand ma mai uitam la kilometraj sa vad cati kilometri mai sunt si-l intrebam pe Alex cata diferenta de nivel mai avem.



In final ajungem , trecem printr-o poarta si la vale spre CP4 unde ne astepta mancare. Au urmau 20 de km de coborare pe Valea Iadului. Nu se mai termina odata coborarea , aveam ditai gaura in stomac incat nici nu mai vedeam bine. In final ajungem in post si aflam ca suntem pe locul 3 , io la ce foame aveam am ramas destul de indiferent, dar Alex a prins aripi si mi-a zis‘hai sa plecam’.Io cand am auzit mi-a cazut cerul in cap , Alex stai sa mancam ... Mancarea din post , n-am cuvinte , pulpa de pui cu cartofi prajiti si orez, mi-a dat aripi.Intre timp ,cat am mancat , ne-am uns bicicletele si ne-am facut bagajul , respectiv am mai luat un ruxac si ne-am luat gecile de ploaie , pentru ca se anunta cod portocaliu, in post au mai aparut inca 3 echipe.
Din post am plecat ca din pusca , parca atunci s-a dat startul , ulterior am aflat ca am mers pe marginea unui lac , io n-am vazut nimic. Eram amadoi in forma maxima , din cand in cand se auzea:”Hai Hoinarii”, “Hai Echipa”,Haide Tatii”.
Din CP 5, Remeti, a urmat o urcare pe Valea Daica de vreo 300 de metri diferenta de nivel ,pe un drum forestier destul de sustinut , pe care panta ajungea la 13 %. Eu l-as aseamana cu drumul vechi din Brasov. Pe aceasta urcare m-am simtit foarte bine , parca acum se daduse startul .Urcarea s-a sfarsit in zona numita La Butoaie. Apoi a urmat o coborare printre gradini destul de abrupta si apoi o lunga coborare in lungul Vaii Bratcutei.Tin minte ca pe valea asta am facut coparatie intre biciclete :eu dadeam in cadenta mare la pedale pe foaia mare si pinionul mic iar Alex nu dadea la pedale si ne deplasam cam cu aceasi viteza.
Apoi a venit momentul in care ne-am indepartat de lupta pentru podium, dupa Bratca ,ma tot enerva SPD-ul ca nu intra si in loc sa ma uit pe unde merg , eu eram cu privirea in jos , cand la un moment dat era sa dau peste o tanti si ca sa evit ciocnirea , ma lasat intr-o parte.Tanti era ok ,io ma lavisem la un genunchi , dar cand sa dau la pedala , sarea lantul , ce dracu...
Aici am intrat in schema noi doi , mari mecanici , care am inceput sa desfacem derailler-ul, apoi am pierdut un surub printre pietre cubice. Mai multe detalii nu mai dau ca ma enervez si acum cand ma gandesc, important e ca derailleur-ul era indoit , dar dupa ce am pus eu odata mana pe el l-am facut sa mearga , numai pe o viteze ce-i drept , dar macar putem sa terminam concursul.Despre cele 4 echipe care ne-au depasit cat am mesterit noi nu mai zic nimic.

A urmat Vadul Crisului si CP 6 , Birtin . Aici unul dintre organizatori , Tiby, mi-a reglat derailleur-ul si astfel acum mergea ata. Multumesc din nou !
A urmat o urcare de 500 m diferenta de nivel pe un forestier destul de sustinut, pana in Tomnatic , CP7 . Pe portiune asta ne-a ajuns codul din urma si ne-a udat putin.La fel cam ca toate urcarile , si aceasta a fost pe principiul :dinti in pipa si macinat pedalierul.
Daca urcarea am inceput-o voiosi , dupa ce am dat in culmea principala ce duce spre Tomnatic , situatia se schimbase , ploia ne-a pus sa ne luam gecile pe noi si ne-a cam taiat din elan.
Din CP 7 a urmat a urcare scurta de 30 de m , dar destul de sustinuta si apoi o coborare destul de tehnica spre Valea Videi. Pe aceasta coborare mi-am cam luat ramas bun de la frane. Apoi am dat in Valea Videi , unde drumul mergea pe curba de nivel, paralel cu valea. Daca pana aici , cand eram io taiat , Alex se simtea bine si invers, acum amandoi eram taiati .Valea asta se incapatana sa se mai termine , ploia se oprise , dar noi eram uzi , asa ca hipotermia era in floare , parca nici nu mai eram in concurs ,aveam impresia ca ne invartim in cerc , tot ce-mi doream era sa terminam odata cursa asta , sau macar sa vina o urcare ceva .
In sfarsit ajungem in CP 8 ,Curtatura, unde suntem informati ce urmeaza o urcare de 300 m diferenta de nivel. Traseul nostru a continuat pe Valea Vasii , pe un drum forestier , plin de noroi , unde pe alocuri curgea raul pe el. Si drumul acesta mi s-a parut foarte lung , si deja cum mi-am invatat lectia , capu-n ghidon si macinat pedalierul . Oricum a prins bine drumul acesta ca ne-am incalzit. Ar mai fi de adaugat ospitalitatea unor muncitori de la padure ce transportau lemne , care ne-au claxonat isteric si ne-au luat la misto , aproape uitasem ca suntem in Romania.
Dupa ce am terminat urcare , am coborat pe Valea Varciorogului, pe un drum, iniatial de taf , dar apoi am dat intr-un forestier destul de fain.
Din Varciorog au urmat 20 de km de asfalt pana in Tileag , unde ne-am oprit cam jumatate de ora , de am mancat si ne-am uns bicicletele.
Mai urmau inca 25 de km pana la sosire , asa ca ne-am cam pierdut concentrarea si nu am fost atenti la indicatile celor din post, si loc sa facem , dupa post stanga , noi am luat-o inaite si am facut dupa 4 km stanga , apoi am urcat o muchia destul de sustinuta si cand ne-am dat seama ca ceva nu e in regula l-am sunat pe Tiby , care ne-a spus sa ne intoarcem inapoi in post .Cand am auzit ca nu suntem pe drumul bun , m-am enervat si mi-am dat drumul ca un inconstient la vale ,pe un drum cu pietris destul de inclinat si fara frane.
Aceasta mica ratacire a insumat 6 km , 36 de minute si 2 poziti. O pozitie am recuperat-o ulterior si pana Oradea am mers glont cu o viteza medie de 28 de km/h .
Dupa 17 ore 15 minute si 35 de secunde de la start , am trecut linia de sosire de mana impreuna cu Alex , pe locul 7 , dupa ce am parcurs 268 de km .

Rares si Maus au castigat concursul cu un timp de :13 ore si 17 min.
Andreea si Vlad au luat locul 1 la mixt cu un timp de :21.ore si 25 min.

Dupa concurs am facut la Rares un dus , apoi am adormit instant.

A urmat premierea , inca o vizita pe la restaurantul din Oradea si inapoi acasa

-------------------------------------------------------------------------------------------------
Concluzii :

-foarte buna organizarea , cel putin din punctul de vedere al posturilor de alimetare, au existat 9 puncte de control in care gaseai apa , suc , isotonice, ciocolata si fructe si 2 in care gaseai manacare adevarata :carne, cartofi , orez si sandwisuri.
-pentru mine a fost cel mai tare concurs la care am participat , si pot spune ca a fost mult peste celelalte la care am mai fost
-tot concursul a fost o munca de echipa , si cu toate ca pana acum nu facusem nici o tura impreuna cu Alex , ne-am completat foarte bine , si pot spune ca au fost destule momente de tensiune , dar peste care am trecut cu brio. MULTUMESC Alex ca m-ai luat in echipa cu tine si acum o sa te copiez , Am pierdut un loc pe podium ,dar am castigat un prieten
-inafara de faptul ca am fundul praf , stau pe o parte pe scaun si o mica durere la genunchiul stang , is intreg
-cateva date despre analiza tehnica aici
-povestea lui Alex aici
-multumesc pentru poze


2 comentarii: