Cine :Eu , Alex, Andreea , Vlad si Anda
Cand :13-16.05.2010
Unde : Oradea, Sint Martin, Muntii Padurea Craiului- Apuseni
De ce : Iron Bike Oradea – Extream Mountain Bike Race
Detalii: aici
Despre acest concurs am aflat cam cu o luna inainte si de atunci am inceput sa tot analizez situatia si sa-mi caut un partener apropiat de valoare cu mine.Insa la un moment dat mi-am cam pierdut entuziasmul si m-am resemnat cu ideea ca nu am cu cine sa merg. Asta pana cu o saptamana inainte de cursa cand am primit un mail de la Alex , care spunea ca a ramas fara partener si daca as vrea sa facem echipa . Raspunsul meu a fost scurt si la obiect :DA.
Am sa incep povestirea cu vorba lui Alex :’Un Iron Bike nu se poate povesti.Nu poate fi inteles decat de cei care participa si de cei care traiesc aceasta experienta unica’. .
Urmatoarea zi a trecut destul de monoton , ne-am inscris, ne-am plimbarit putin prin zona , sedinta tehnica , apoi a aparut si Alex cu Elena , doar ca Elena a plecat in Baia Mare la Preluca
Strategia de concurs era destul de simpla : caram cat mai putin , mai ales ca puteam sa ne lasam lucruri in 2 posturi. Asa ca pe primi 120 de km am plecat doar cu un ruxac .
Ora 3 dimineata, suna ceasul , pfff..., ce fain si calduros e patul , de ce sa ies de aici afara , la ce-mi trebuiesc mie 275 de km .
Dupa rezolvarea ultimelor datalii privind cursa , pe la 4 iesim afara iar la 4 jumate s-a dat startul.
Dupa aceasta portiune , a inceput propiu zis concursul , afara deja se luminase si cei 17 km au fost ca un fel de incalzire.In Tasad traseul a parasit, in stanga ,drumul judetean asfaltat. Rares si Maus au plecat cel mai tare , ei sunt favoritii.
A mai urmat o urcare nu foarte lunga, apoi a urmat o portiune destul de lunga de plat , pe care m-am taiat.Mi-am dat seama ca-s praf la plat , daca pe urcari nu am avut nici un fel de probleme , pe plat eram varza , nu puteam sa tin trena lui Alex , mergea ca migu, drept urmare s-a ales cu porecla :’papusoi’.
Km 70 , is rupt ,am muschi umflati , deja am crampe , am facut o greseala , am plecat cu saua putin mai jos decat de obicei, m-am gandit ca daca e asa de sus cum o tin de obicei , o sa-mi rup fundul . Angrenajul a inceput sa scartaie , pe Alex deja il pierdeam din raza vizuala . Il strig pe Alex , imi unge lantul , eu ridic saua (mai bine-mi rup fundul decat sa am crampe) , i-au un gel si la drum . De aici nu am mai avut probleme cu muschii si cu crampele.
Apoi a urmat o urcare mai lunga in comparatie cu cele de pana acum , cam 300-400 m diferenta de nivel , pe care mi-am revenit.
Dar a urmat iarasi plat si apoi a inceput cea mai lunga urcare din concurs , urcarea in Stana de Vale , care avea 20 de km si 1000 m diferenta de nivel .Aceasta urcare s-a facut pe un drum judetean asfaltat, cu panta de 10-12 %.
Inca o greaseala a fost ca nu am mancat nimic de la start , si cum din nou pe plat m-am taiat ,de data asta nu mi-am mai revenit pe urcare.
Despre urcarea asta....., cel mai naspa moment din vre-un concurs de vreodata , daca de obicei cand ma tai , vorbesc cu mine in gand : « Hai ca poti « , « Hai ca nu mai e mult », « Nu ma face asta pe mine », de data asta nici sa vorbesc cu mine insumi nu mai puteam ,imi venea sa vomit , simteam un mare gol in stomac .O mare parte din urcare am facut-o cu ochii inchisi , pur si simplu muscam din ghidon si macinam angrenajul. Din cand in cand ma mai uitam la kilometraj sa vad cati kilometri mai sunt si-l intrebam pe Alex cata diferenta de nivel mai avem.
Din post am plecat ca din pusca , parca atunci s-a dat startul , ulterior am aflat ca am mers pe marginea unui lac , io n-am vazut nimic. Eram amadoi in forma maxima , din cand in cand se auzea:”Hai Hoinarii”, “Hai Echipa”,Haide Tatii”.
Apoi a venit momentul in care ne-am indepartat de lupta pentru podium, dupa Bratca ,ma tot enerva SPD-ul ca nu intra si in loc sa ma uit pe unde merg , eu eram cu privirea in jos , cand la un moment dat era sa dau peste o tanti si ca sa evit ciocnirea , ma lasat intr-o parte.Tanti era ok ,io ma lavisem la un genunchi , dar cand sa dau la pedala , sarea lantul , ce dracu...
Aici am intrat in schema noi doi , mari mecanici , care am inceput sa desfacem derailler-ul, apoi am pierdut un surub printre pietre cubice. Mai multe detalii nu mai dau ca ma enervez si acum cand ma gandesc, important e ca derailleur-ul era indoit , dar dupa ce am pus eu odata mana pe el l-am facut sa mearga , numai pe o viteze ce-i drept , dar macar putem sa terminam concursul.Despre cele 4 echipe care ne-au depasit cat am mesterit noi nu mai zic nimic.
A urmat Vadul Crisului si CP 6 , Birtin . Aici unul dintre organizatori , Tiby, mi-a reglat derailleur-ul si astfel acum mergea ata. Multumesc din nou !
A urmat o urcare de 500 m diferenta de nivel pe un forestier destul de sustinut, pana in Tomnatic , CP7 . Pe portiune asta ne-a ajuns codul din urma si ne-a udat putin.La fel cam ca toate urcarile , si aceasta a fost pe principiul :dinti in pipa si macinat pedalierul.
Daca urcarea am inceput-o voiosi , dupa ce am dat in culmea principala ce duce spre Tomnatic , situatia se schimbase , ploia ne-a pus sa ne luam gecile pe noi si ne-a cam taiat din elan.
Din CP 7 a urmat a urcare scurta de 30 de m , dar destul de sustinuta si apoi o coborare destul de tehnica spre Valea Videi. Pe aceasta coborare mi-am cam luat ramas bun de la frane. Apoi am dat in Valea Videi , unde drumul mergea pe curba de nivel, paralel cu valea. Daca pana aici , cand eram io taiat , Alex se simtea bine si invers, acum amandoi eram taiati .Valea asta se incapatana sa se mai termine , ploia se oprise , dar noi eram uzi , asa ca hipotermia era in floare , parca nici nu mai eram in concurs ,aveam impresia ca ne invartim in cerc , tot ce-mi doream era sa terminam odata cursa asta , sau macar sa vina o urcare ceva .
In sfarsit ajungem in CP 8 ,Curtatura, unde suntem informati ce urmeaza o urcare de 300 m diferenta de nivel. Traseul nostru a continuat pe Valea Vasii , pe un drum forestier , plin de noroi , unde pe alocuri curgea raul pe el. Si drumul acesta mi s-a parut foarte lung , si deja cum mi-am invatat lectia , capu-n ghidon si macinat pedalierul . Oricum a prins bine drumul acesta ca ne-am incalzit. Ar mai fi de adaugat ospitalitatea unor muncitori de la padure ce transportau lemne , care ne-au claxonat isteric si ne-au luat la misto , aproape uitasem ca suntem in Romania.
Dupa ce am terminat urcare , am coborat pe Valea Varciorogului, pe un drum, iniatial de taf , dar apoi am dat intr-un forestier destul de fain.
Din Varciorog au urmat 20 de km de asfalt pana in Tileag , unde ne-am oprit cam jumatate de ora , de am mancat si ne-am uns bicicletele.
Aceasta mica ratacire a insumat 6 km , 36 de minute si 2 poziti. O pozitie am recuperat-o ulterior si pana Oradea am mers glont cu o viteza medie de 28 de km/h .
Dupa 17 ore 15 minute si 35 de secunde de la start , am trecut linia de sosire de mana impreuna cu Alex , pe locul 7 , dupa ce am parcurs 268 de km .
Andreea si Vlad au luat locul 1 la mixt cu un timp de :21.ore si 25 min.
Dupa concurs am facut la Rares un dus , apoi am adormit instant.
A urmat premierea , inca o vizita pe la restaurantul din Oradea si inapoi acasa
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Concluzii :
-foarte buna organizarea , cel putin din punctul de vedere al posturilor de alimetare, au existat 9 puncte de control in care gaseai apa , suc , isotonice, ciocolata si fructe si 2 in care gaseai manacare adevarata :carne, cartofi , orez si sandwisuri.
-pentru mine a fost cel mai tare concurs la care am participat , si pot spune ca a fost mult peste celelalte la care am mai fost
-tot concursul a fost o munca de echipa , si cu toate ca pana acum nu facusem nici o tura impreuna cu Alex , ne-am completat foarte bine , si pot spune ca au fost destule momente de tensiune , dar peste care am trecut cu brio. MULTUMESC Alex ca m-ai luat in echipa cu tine si acum o sa te copiez , Am pierdut un loc pe podium ,dar am castigat un prieten
-inafara de faptul ca am fundul praf , stau pe o parte pe scaun si o mica durere la genunchiul stang , is intreg
-cateva date despre analiza tehnica aici
-povestea lui Alex aici
-multumesc pentru poze
La inceput ai scris gresit anul.
RăspundețiȘtergereBravo!!! Super tare! ;)
RăspundețiȘtergere