Valenii de Dambovita

cand:23,24-10-2010

de ce: Ziua lui Manu

unde: Valenii de Dambovita

Focul lui Sumedru, este o traditie, de Sfantul Dumitru. Din aceasta traditie, si noi am facut o traditie, de a veni in Valeni la ziua lui Manu. Anul acesta, focul a picat, luni spre marti, foarte naspa. Initial am vrut sa stau de sambata pana marti, dar ghinionul a facut sa se suprapuna cu un laborator pe teren de la facultate, astfel am stat doar la cheful de ziua lui Manu.

Pana la Manu am mers cu Cezar, cu stopul, pe ruta: Brasov-Campu Lung-Leicai-Valenii de Dambovita.

Cheful s-a tinut la "Cofetarie". "Cofetaria" este crasma principala din sat. Se numeste asa, pentru ca pana anul trecut, cand a fost renovata, avea o placa pe care scria "Cofetarie", dar niciodata nu a avut prajituri:)). Bernard facand planu'
La Multi Ani Manu! la "Cofetarie"
usor, usor ca noapte-i lunga
atmosfera incepe sa se incalzeasca...
...lumea sa se destindaavem si muzica George Soare
Cezar
sigur vorbeam ceva interesant:))
Smendre, Dani si Manu
punand tara la cale
...si a continuat in stilul nostru
neaţa!povesti marinaresti, de prin Oceanul Pacific, Atlantic si Indian- Dorel si cei doi prieteni ai lui, tot marinari
pisicii lui Manu, tolanindu-se la soare...si a doua zi, de la capat
gratar Vlad si Victor, responsabili cu gratarul Manu responsabil cu bulzul pe jar
Din pacate Luni dimineata a trebuit sa ajung in Brasov.

Iesire pe Valea Urlatoare cu facultatea

data:25-10-2010

locatie:Valea Urlatoare -Bucegi

laborator Constructii Hidotehnice si Amenajarea Bazinelor Hidrografice

eu la munte=))

Venit direct de Focul lui Sumedru, pe care nu l-am mai prins din cauza acestei iesiri, care s-a nemirit a naibii tocmai acum. Cu toate ca n-am prins si focul, am prins cheful de ziua lui Manu si astfel dupa un weekend puternic in Valenii de Dambovita am ajuns in Poiana Tapului mahmur si mort de somn.

Intalnirea a fost in Poiana Tapului si de aici am urcat pe firul vaii pana la Cascada. Traseu pe care, cred, ca-l fac pana in 10 minute, l-am facut in vreo 2-3 ore. Baraj dupa baraj, multi termeni tehnici de specialitate, proful vorbea acolo, noi gura casca, se mai trezea cate unul sa mai intrebe cate ceva. Cam mahmur si un pic stresat de zgomotul produs de colegii mei care se manifestau de parca erau pe Everest, de abia am asteptat momentul cand ne-am impartit pe echipe si am luat fiecare un baraj pentru al studia si pentru ai intocmi o fisa specifica.

gura casca

anul III- Cadastru
echipa de soc:eu,Alex-colegul meu de banca inca din generala si Ionut

echipa de laborator

Dupa ce am ajuns la Cascada Urlatoare, profu' a facut prezenta si apoi, cu echipa mea am ramas in urma pentru a mai savura iesirea aceasta in natura. Intre timp imi trecuse si mahmureala, iar privelistea Bucegilor era de vis, muream de ciuda ca nu eram pe sus. Dupa o sedinta foto de vreo o ora, ne-am intors si noi in Poiana Tapului, de aici direct la stop si la facultate pentru inca 2 cursuri.

studiind indeaproape barajele:)):D

cat ne-am chinuit la poza asta:))

Cam atat!

Valea Jepilor- Cruce- Valea Priponului

Data:16-10-2010
Participanti:Eu, Smendre,Andrei,Timea, Elena si Magda
Traseu :Busteni-Valea Jepilor- Cab.Caraiman- Brana Mare a Caraimanului- Monumentul Eroilor- Costila- Valea Priponului-Valea Cerbului-Busteni

Dupa ce cu o zi in urma am facut tura tot in Bucegi, pe Seaca dintre Clai, iata-ma din nou in Busteni abordand acest masiv superb.Diferenta a fost ca de data asta eram in numar mai mare si vremea urata isi cam arata coltii. De precizat ar mai fi ca trenul de 8 care de 3 ani vine la noua si ceva, de data asta a venit cu un minut mai devreme. Planuita ca tura de incepatori, traseul ales a fost unul destul de ok. Initial trebuia sa se urce pe Schiel, dar cum in tura era doar un membru nou, Magda, ne-am decis totusi sa nu o lungim foarte mult si sa urcam pe Valea Jepilor.

popas

La intrarea in padure am facut un popas de echipare si pentru a mai manca ceva. Se anunta o tura cu ritm de mers destul de incet, o plimbare mai lunga. Pentru a nu ma plictisi m-am inarmat cu aparatul foto al lui Iuli. Pana am iesit din padure, personal, m-am oprit de vreo 10 ori, ba sa imi dau jos geaca, ba polaru, nu-mi gaseam in nici un fel echilibrul termic. In rest de urcarea, nu stiu ce ar mai fi de zis, am urcat destul de incet, dar a fost placut, de mult nu am mai mers asa, la plimbare, sa fac poze, sa admir fiecare coltisor din peisaj. Vremea era destul de ok, spre Busteni era plafon de nori, mai picura din cand in cand si in apropiere de platou a inceput sa adie vantul.

la deal
Spumoasa
catinel -catinel

grupul vesel

ultimele serpentine prin padure

iesim si in gol alpin

toamna

inca un pic pana la cabana

suntem urmariti de ceata

solitar

batuti de ploaie si de vant

trecem din toamna in iarna

si eu

de acolo venim

am ajuns si la cabana

La Cabana Caraiman am facut o pauza de masa, apoi am plecat mai departe spre Cruce pe Brana Mare a Caraimanului, numita si Brana Caprelor. De aici situatia a inceput sa se nasoleasca, vantul batea parca din ce in ce mai tare iar vizibilitatea tindea spre 0. Partea cea mai nasola a fost, ca eu, mare muntoman, ce mi-am zis, tura de plimbare in Bucegi , ce mare lucru si m-am imbracat foarte superficial. Tricou, polarel, geaca destul de subtire si piesa de rezistenta, niste pantaloni de polar subtiri, au fost elementele care au alcatuit o zi excelenta : ))

Smendre

Monumentul Eroilor-Crucea Caraiman

Daca pana la Cruce a fost destul de acceptabil, aici treaba a inceput sa se imputa iar dupa urcarea spre Costila, totul a devenit un mare chin. Genunchi mi se blocasera, mai aveam putin si numai puteam merge. Trebuia sa traversam platoul, sa urcam la Omu si apoi sa coboram pe Valea Morarului.

Conditiile atmosferice perfecte, vant puternic, vizibilitate spre 0, dar nu pot spune ca ploua, era ceva mult mai naspa, in aer o mare masa de particole cu apa, care stateau cumva in suspensie. Combinat cu vant la discretie majoritatea eram uzi leoarca. Toti mergeam cu capul in pamant, era clar ca toti injuram de mama focului. Analizand ritmul mai aveam pana pe Omul vreo 2 ore de chin. Eu unul nu mai aveam mult si ii spuneam lui Smendre ca nu mai rezist in conditiile alea si ca o iau la fuga spre Babele. La un moment dat se opreste Smendre, el fiind singurul care nu era ud, se uita el asa, ne vede pe toti vai de capul nostru si atunci ne-a spus ca nu mai mergem la Omu si ne dam de vale pe Valea Priponului. Eu mai fusesem pe Pripon, dar la ce ceata era, nu mai aveam nici un fel de reper.

In vreo cateva minute de la decizia miraculoasa eram in buza caldarii Vaii Priponului. Ajuns aici imi era frica sa cobor la vale, aveam impresia ca imi crapa genunchii, atat de inghetati erau. Dupa ce am coborat in prima caldare, unde nu mai era vant si am inceput sa ne revenim, Andrei a spus o vorba faina, ‘Priponul a fost asul lui Smedre din maneca’. De aici ne-am dat tot la vale.La un moment dat, nefiind foarte atenti, am pierdut brana ce ocoleste o ocolitoare si a trebuit sa punem o cordelina drept asigurare pentru fete, intr-un horn mai pamantos.

a doua caldare a Priponului- bucuros ca am scapat de vijelia de sus

Elena- si ea bucuroasa
tot la vale

jos e Valea Cerbului

ne ajutam si de cordelina

Morarul

Valea Priponului privita din Valea Cerbului

Dupa ce am iesit de pe Valea Priponului, am continuat pe Valea Cerbului, Poiana Costilei si in cele din urma Caminul Alpin din Busteni.

Pana in ultimul moment am sperat ca trenul de 7 sa aiba intarziere, vreo jumatate de ora, dar nu stiu ce au patit cei de la CFR si a avut doar 15 minute si astfel l-am pierdut. Urmatorul tren personal era pe la 10, dar cum eram uzi si obositi, am plecat spre Brasov cu acceleratul , descurcandu-ne noi cu nasul.

A doua zi urma sa fac tura in Piatra Mare cu Iuli, dar n-am mai auzit ceasul de dimineata si astfel am rezervat aceasta zi pentru odihna.