Locatie: Baisoara- Muntele Mare- Apuseni
Loc III categ.18-29 ani, loc VII Open,
Timp: 3 .57
Pana in Baisoara am ajuns impreuna cu Ionela, Razvan, Cosmina si Bujie. Drumul pana aici a fost destul de ok, exceptie facand o adversa torentiala de ploaie intre Buru si Baisoara, ce a facut ca vizibilitatea sa tinda spre 0 si sa tragem pe dreapta pentru cateva clipe.
pe drum spre BaisoaraToata chestia a avut loc in Statiunea Muntele Baisoara. Aici ne-am intalnit si cu Iuli. Am ajuns pe la 10, ne-am inscris, ne-am salutat cu prietenii facuti prin concursuri, am mancat si ne-am pus la somn in cort.
Situatia nu era deloc roz, deoarece ploua intr-una, dar, cel putin pe mine lucrul asta nu ma ingrijora, nu ma opreste pe mine o ploaie;).
Toata noaptea a plouat si a batut vantul, de am crezut ca o sa ne rupa cortul. Dar de dimineata, parca se mai luminase, cu toate ca inca ploua cand ne-am trezit, pana s-a dat startul, s-a mai potolit ploaia.
Dupa o discutie cu Alex Fodor, care cunostea traseul, mi-am propus ca tinta sa scot sub 4 ore.
Dupa o incalzire mai serioasa, am reusit sa dau jos geaca si ajutat si putin de adrenalina, frigul de afara a disparut.
Startul a fost un pic mai ciudat, nu am auzit numaratoarea, numai deoadata am vazut ca oamenii au inceput sa alerge.
Si astfel am luat startul in inca un maraton. In primul grup s-au detasat, cativa de la semimaraton plus Bogya Tamas, care avea sa si castige maratonul, Artur Miklos, Alin Tanase si Vlad Florin. In al doilea grup eram eu, Bogdan , Zsolt si Cristian Brecica . 
Maratonul a inceput cu 4 km de urcare, pe care am plecat destul de tare, din cand in cand il auzeam pe Zsolt care ne spunea ca mergem ba cu 12, ba cu 15 km pe ora: )). Cum mi s-a parut cam tare, pentru un ritm de maraton, dupa cei 4 km de urcare, a urmat ceva plat si putina coborare, pana la primul post de hidratare, aflat la km 6. Intre timp, am ramas in urma grupului si am fost inrecut de Marc, care s-a alaturat el acum grupului. Nu prea ma simteam in largul meu, simteam si putina oboseala, acumulata dupa tura de 7500.
Dupa post a urmat o urcare de vreo 100 m diferenta de nivel si apoi o coborare lunga. Pe aceasta portiune m-a ajuns si Luci Clinciu, care m-a si depasit, dupa ce am mers o portiune impreuna. Un moment ar fi mai important cand din neatentie am plonjat pe burta in noroi.
Dupa aceasta coborare, s-au despartit traseul de maraton, de cel de semimaraton. Apoi urmat inca o portiune de plat si apoi iar coborare pana in satul Valea Sagagii . Pe aceasta portiune am ramas singur si m-am cam taiat, parca nu ma mai ascultau nici picioarele, este prea rapid pentru mine traseul acesta.
Dupa ce am iesit din sat, trebuia urmat un drum forestier, unde nu am mai vazut pe o portiune destul de mare nici un marcaj si atunci m-am speriat ca poate am gresit drumul. Speriat, m-am intors cateva sute de metrii si apoi l-am vazut pe Radu Milea, care mi-a confirmat ca acesta este drumul cel bun.
De aici a inceput capitolul echipa racheta, Radu alergand bine pe plat m-a tras dupa el, si asa ne-am motivat unul pe altul si urmatorii 7 km de plat i-am mers impreuna destul de tare. “Drumul oaselor” , asa cum l-am botezat noi, nu mai dadea semne sa se termine vreodata. Dupa 3.5 km era amplasat si un post de alimentare. Vazand postul am crezut ca incepe urcarea, dar de unde, a mai fost plat cacalau.
Intr-un final am ajuns si in locul in care incepeam sa urcam. Aici am fost informati ca urmatorul are in fata 20 de minute.#&^*^%!!??? Ce naiba au bagat astia in ei. Dar totusi a fost o confuzie, poate au vrut sa spuna primii au atata sau am inteles noi gresit. Cert a fost ca a urmat un forestier in urcare de vreo 2 km. Pe acesta am inceput parca sa respir, am inceput sa-mi dau drumul la picioare, dar am zis ca raman sa alerg alaturi de Radu, care slabise putin ritmul. Numai ca la un moment dat vad pe cineva in fata. Cine sa fie, e Bogdan. Atunci am accelerat si l-am prins din urma.
A urmat inca un punct de revitalizare si apoi a inceput o urcare sustinuta, pe gustul meu, ca la Brasov :D.
Urcarea a inceput cu o poiana inierbata, unde panta mai avea putin si atingea verticala. Foarte bine deci, mainile in solduri, m-am plantat in spatele lui Bogdan si am inceput sa acceleram. In scurt timp l-am depasit si pe Luci si ne-am continuat drumul la deal.
A fost de vis urcarea asta, a avut de toate, pante innierbate, padure, stanci, o nebunie, ce sa mai. In timp ce eram prin padure a inceput sa ploua, norocul nostru a fost ca padurea era deasa si nu am simtit ploaia.
Pana am iesit din padure s-a oprit si ploaia. Apoi am continuat cu Bogdan pe o muchie innierbata numai faina de alergat.
Mai aveam vreo 12 km si Bogdan m-a intrebat daca ne scoatem ochii la final, dar cum ne convenea ritmul in care alergam, am dat-o la pace.
A urmat o coborare faina pe plaiurile acelea, dupa care ne-am reintersectat cu traseul de semimaraton.
Inca o urcare mica, dar alergabila, inca o coborare si am ajuns in post la Tibi, de unde mai aveam inca 8 km, in mare parte urcare.
Cred ca intre timp am mai scazut ritmul, deoarece, in spate a inceput sa se vada Radu. Pe urmatoarea urcare s-a apropiat cred ca la 10-15 m de noi.
Din momentul acesta m-am reactivat, pe coborare m-am dus cu Bogdan tare si am mai marit un pic distanta.
Si iata-ne in punctual din care m-ai aveam 5 km pana la finish, trei alergatori care ne luptam pentru locul 3 la categoria 18-29 ani.
Auzisem multe de acesti 5 km, un forestier in urcare, destul de solicitant, care potrivit lui Alex doar cei meseriasi vor mai avea puterea sa-l mai alerge.
Inca 5 km, ce mare lucru, cat un cross in federatie. E in urcare….si ce daca,asta ar trebui sa ma avantajeze.
Dupa ce am intrat pe portiunea aceasta Bogdan a slabit ritmul, iar eu am luat-o inainte. Capul in pamant, contralam respiratia, mainile prin miscare lor ajuta la deplasare, pasii au inceput sa se largeasca si incet incet mi-am intrat in ritm, tot organismul meu era in tot unitar, care mergea ca la carte si ma facea sa merg intr-un ritm in care, nici la un cros de 5 km nu merg.
Am ajuns la ultimul post de alimentare, aici era Catalina, cu ea ma stiu de mai mult timp, de prin ture, ea era in echipa de organizare. M-a anuntat ca-s al optulea, dar cel din fata e aproape. Baga un pahar cu apa si la deal inca 3 km.
Hai ca pot, trebuie sa pot. In spate nu-i mai vedeam pe urmaritori, dar am inceput sa-l vad pe Cristian Brecica, in fata. Am marit si mai mult compasul si astfel cu un km inainte de finish l-am ajuns. Cum eram in categorii diferite, nu a avut nici un rost sa ne scoatem ochii si astfel am trecut de mana prin poarta de finish dupa 3 ore 57.
In final, am reusit sa sparg blestemul locului 4 si astfel am reusit primul meu podium la Maraton Montan.
Imediat dupa finish, mi s-au unflat muschii de la picioare, de nici nu mai puteam merge, dar in vreo 2 ore mi-am revenit.
Mi-am dat seama cat de bine am mers pe ultima portiune, numai dupa ce a sosit la finish Radu si Bogdan. Radu a sosit cu 4 minute, iar Bogdan dupa 8 minute. A fost o cursa rapida, in care, inafara de urcarea aceea abrupt, am alergat in continuu.
Rezultatele le gasiti aici: http://www.maratonapuseni.ro/concurs/rezultate
Seara a avut loc premierea iar duminica ne-am intors acasa.
Podium Maraton 18-29 ani: Vlad Florin(loc II), Bogya Tamas(loc I) si eu (loc III) 
Ionela s-a clasat pe 3 la categorie iar Cosmina s-a clasa pe 2 la categorie si pe 3 la Open
Premiantii de la Maraton Apuseni, atat la Maraton, cat si la Semimaraton
Echipa organizatorica
Despre organizare. A fost un concurs dragut, cu un traseu dragut( un pic cam mult plat, dar aici sunt subiectiv) si cu oameni faini. Traseul a fost marcat bine, oamenii de pe traseu bine informati, foarte amabili si foarte energici. Un concurs facut de o echipa tanara, dar foarte constincioasa care au pus suflet si care si-au dorit sa iasa bine din toate punctele de vedere. Felicitari inca odata si la mai mare, cu siguranta ne vom vedea la anul.
Numai bine!
FOTO: DAN TAUTAN, DIA SOMOGYI
Foarte frumos concursul si traseul. Pozele sunt minunate!
RăspundețiȘtergere