Pe Sandru- Muntii Nemira

Cand:26-04-2010

Pe unde:Muntii Nemira: Satul Bretcu-Valea Bretcu- vf. Mailat-vf.Boca-vf.Ghepar-vf.Ceangau-vf Sandru Mare-Valea Raului Negru-Satul Lemnia

M-au insotit:Postoaca, Cipri, Vlad Vidican si Marius

Nici n-am ajuns bine acasa, dupa Paste, ca ma si suna Postoaca, ca merge-n Nemira. Il intreb pe unde ar vrea sa mearga si cum nu era foarte decis, am venit eu cu ideea, Sandru. Pe Sandru, eu am fost si asta-vara, dar pe alt traseu, urcand din Slanic Moldova. Dar cum pentru mine Sandru, nu este doar un varf, este mult mai mult de atat(prietenii stiu de ce :D), am zis ca merita sa vad si partea aceasta a Nemirei, partea estica.

Trezit de la 4, am plecat spre Sfantu Gheorghe cu trenul de 6 din Bv. In Sfantu urma sa ma intalnesc si cu restul trupei. Cum nici de data asta, astia din Sfantu, nu m-au dezamagit, de data asta Vlad nu s-a trezit. Cum acesta nu dadea nici un semn de viata, am hotarat sa plecam fara el, cu masina lui Cipri. Asa ca am bagat benzina, am cumparat rovinieta si cand sa iesim din Sfantu, suna adormitul, ca acum s-a trezit. Ne facem mila si ne intoarcem dupa el, apoi ne mutam in masina lui, apoi dute iar la benzinarie si cu o intarziere de vreo ora, plecam si noi.

Cum Marius era cu chitara, pana in Bretcu ne-am mai destins un pic.

Planul era sa urcam din Bretcu pana pe Sandru si sa coboram in Lemnia, urmand ca sa se sacrifice cineva sa mearga inca cativa kilometri dupa masina. Zis si facut, am lasat masina la iesire din Bretcu si am luat-o pe Dn pana la inceputul serpentinelor, care urca spre Pasul Oituz. Pe drum ne-am dat seama ca n-am luat harta, asa ca Postoaca a facut un mic sprint pana la masina.

Cand a revenit cu harta, am realizat, ca trebuia sa incepem sa urcam inca de la masina pe forestier. Si asa a inceput prima balaurela dintr-o lunga serie de balaureli.

Am luat-o noi peste muchie, am traversat raul Bretcu si am dat in forestierul cu pricina. Am continuat forestierul pana unde se infunda, apoi am scos busola si am luat-o la deal spre vf. Mailat.

De aici trebuia urmata muchia principala, dar dupa vf. Boca, din neatentie sau din prea mare atentie asupra unei stane, cu caini amenintatori, am gresit putin directia si am coborat cam mult. Aceasta a doua balaureala ne-a costat in jur de o ora. Dupa ce am revenit in muchia principala am facut o pauza de masa.

De aici nu am mai avut prea mari problem de orientare, deoarce in scurt timp am iesit in gol alpin, deci situatia s-a mai schimbat.

Postoaca mers o buna bucata in picioarele goale

In apropierea vf. Ghepar, de unde era vizibil vf. Sandru, vazand cat de mult mai este pana pe Sandru si cum era si destul de tarziu, aproape 15, ne-am impartit in doua echipe. Marius si Cipri urmand sa se intoarca inapoi si sa recupereze masina, iar eu cu Postoaca si Vlad sa continuam spre Sandru, dar intr-un ritm mai alert.

poza cu tot grupul si cu Varful Sandru in orizontul indepartat

Dupa ce ne-am despartit, am mai mers o bucata prin gol alpin, apoi am intrat intr-o padure de molid, prin care ne-a fost un pic mai greu sa ne orientam. Curand a aparut si zapada, care ne-a cam incetinit si aceasta.

balaurind

Destul de greu am ajuns in varf, pe drum, Vlad, care nu se simtea foarte bine, tot canta imnul clubului Sandru Onesti, ‘tot ce-ti doresti este sa ajungi pe Sandru’. Cu ocazia acestei ture, au invatat toti imnul Sandru, am avut eu grija de asta, cu toate ca nici unul nu stia de acest club dinainte de tura.

refugiul din Varf

In refugiul de pe varf am facut si o pauza rapida de masa, deoarce eram destul de infometati dupa 8 ore de mers, dar ne presa si timpul fiind deja ora 17. Inca o poza de grup pe varf si la vale, ca avem drum lung la intoarcere.

poza de semigrup

privelistea de pe Sandru

O bucata importanta de drum a fost comuna cu ce de pe urcare. Dupa vf. Ghepar trebuia sa facem dreapta pe un forestier de vreo 20 de km care coboara in Lemnia.

apus

Deja se intuneca, iar Vlad mergea din ce in ce mai incet, fiind destul de obosit. Cum am observant, in timp ce taiam niste serpentine ale forestierului, ca Vlad merge mult mai bine pe panta mai abrupt decat pe forestier, mintea mea bolnava a si copt o varianta la infernalul drum lung de 20 km. Astfel ca printr-o aparenta greseala, ca am taiat o serpentine unde nu trebuia, am intrat in padurea de fag, prin care este destul de usor sa mergi. De aici am luat-o blana pe o vale. Vlad al meu era destul de terifiat, se innoptase, eram in mijlocul padurii, ‘pu’-uiam intr-una si nu stiam exact unde suntem. Intr-un final am inceput sa se reliefeze un drum de exploatare, apoi pe versantul opus a aparut un mic forestier si-n cele din urma am dat in forestierul principal.

La intrarea in Lemnia ne asteptau baietii cu masina si cum deja era 23 si ultimul tren spre Bv din Sfantu era la 22, a trebuit sa raman iarasi la Postoaca.

gem cu pita

Ajunsi in Sfantu, am mai bagat o bere si apoi direct la somn, ca-mi cadeau ochii in gura.

Cam atat!