Spre Moldoveanu pe schiuri

Data:14,16-Ianuarie-2011

Eu,Luci,Nusu si Razvan

Plecat direct de la un examen, m-am imbarcat, alaturi de Luci, in personalul de 14 spre Sibiu.Trebuia sa ajungem la Refugiul Salvamont din Sambata, pentru a incerca a doua zi ,sa urcam pe cel mai inalt varf al nostru, Moldoveanu.

Trenul ne-a lasat in Voila, de aici am mers aproape 2 km pe DN pana in Sambata de Jos. Din Sambata de Jos pana in Sambata de Sus, sunt cam 15 km, deci am inceput sa ne rugam, sa ne ia cineva la ocazie, deoarece aveam bagaje destul de grele si incepea si sa se intunece. Dupa ce iesisem de vreo 15 minute din Sambata de Jos si ne cam pierise increderea, a oprit un logan de ne-a luat.Imi parea foarte cunoscut soferul, ca apoi sa aflu ca ma stia de pe la concursuri. Din vorba in vorba, am aflat ca fusese si la noi la Marathon, atunci mi s-au limpezit gandurile, acum stiind de unde sa-l iau. Am avut noroc mare cu el, plus ca ne-a dus si pana la pastravarie, dar cea mai mare surpriza a fost, sa constatam, cand ne-am dat jos ca avea tricou cu CPNT, de la marathon.

Acum ca am scapat de povara tranzitiei pana in Sambata de Sus, schiurile pe ruxac, frontala pe cap si tot la deal pe Valea Sambetei. Pana la cabana, drumul a fost ok, lipsa zapezii crea senzatia ca e primavara, doar cateva de portiuni de geata mai ciudate, ne mai trezeau din mersul nostru somnoros, dar destul de sustinut pe de alta parte.Pe o bucata care traversa un valcel fiind nevoiti sa folosim pioletul, pentru a sapa urme in gheata.

Pe la 8 am ajuns si noi la destinatie.Intai am trecut pe la Cabana Sambata, care era pustie.La refugiu ne-am intalnit cu Razvan, Nushu si inca 2 tipi de la Salvamont Vrancea.Cate o vorba,cate o povestire, mai un pahar de vin si astfel ne-am intins destul de mult in noapte.

Refugiul Salvamont Sambata

Sambata ne-am trezit pe la 7. Vremea nu se arata deloc a fi prietenoasa, asa ca am hotarat sa urcam pana in creasta si vedem apoi ce si cum.Zis si facut, am mancat, am baut un ceai, ne-am echipat cu cele necesare pentru o tura de iarna(pieps, sonda, lopata, coltari) si hai la deal.

Initial am plecat 4, eu, Luci,Nusu si Razvan, dar apoi Razvan s-a hotarat sa urce pana in Fereastra Mare si apoi sa coboare.

Razvan

Coltul Balaceni

Urcarea in creasta am facut-o prin Fereastra Mica a Sambetei. Spre finalul urcarii a trebuit sa abandonez ideea de merge integral pe schiuri, pentru ca din cauza pantei mari si ghetii, a trebuit sa iau schiurile in spate si sa continui in coltari. Doar Nusu a facut urcarea integral pe schiuri, deoarece avea coltari de schiuri, dar s-a chinuit destul de mult, in comparatie cu noi care am luat schiurile in spate.

Fereastra Mica a Sambetei

Cu chiu cu vai ajung in creasta, cand, ce-mi vad ochii, un ditai refugiu in Fereastra Mica, de care nu stiam, mai ca m-am si speriat. Imediat apare Luci, care a avut exact aceasi reactie ca a mea.Nusu a completat si el tabloul, avand o reactive similara cu a noastra.

hotelul de 4 stele din Fereastra Mica

Ceasul arata 11.30, dar vremea nu inceta nici o secunda sa-si arate coltii.Am facut o pauza de 20 de minute in refugiu, unde am mancat si apoi a pornit pe creasta, intai spre Varful Galasescu Mic(2455m).

Totusi parca nu era, chiar atat de naspa, vantul nu mai spulbera tot ce prindea in cale, mai trimitea, cate o rafala, asta asa, ca sa nu uiti unde esti. De vizibilitate nici nu se punea problema, dar parca nici asta nu era un impediment in calea ascensiunii noastre.

Pana pe Galasescu Mic a mers totul ca la carte.Apoi am coborat in Saua Racorele si de aici am inceput urcusul catre Varful Galasescu Mare(2471m). De aici am inceput sa avem probleme mici si cu orientarea, GPS-ul fiindu-ne de un real folos. Urcusul pe Galasescu Mare, a fost destul de solicitanta si astfel au aparut si primele semne de oboseala.

Dupa acest varf urma o portiune destul de greu de trecut. Creasta matematica devenea destul de expusa si presupunea asigurarea iar poteca de vara taia ditai fata de zapada. Noi am incercat sa ne facem o transa cat de cat ok. Nusu era singurul care mai era pe schiuri, deoarece avea coltari speciali de schiuri(mare inventie, trebuie sa fac si eu cumva sa-mi cumpar), deci el nu avea nici o problema, insa eu cu Luci, mergeam haiduceste cu schiurile in spate. Pe aceasta portiune, pe care am amintit-o era zapada mare si destul de instabila, astfel ca, am reusit sa facem o bucata de vreo 6-7 metri in 10 minute, plus ca la fiecare pas, simteam ca se rupe sub mine. Astfel in unanimitate am hotarat sa ne intoarcem, oricum mai aveam mult, mai aveam de trecut inca 3 varfuri(Galbena, Hartopul Ursului si Vistea Mare).Cum a spus si Nusu, de jos am hotarat ca urcam pana pe Galasescu si de acolo vedem, asa a si fost, doar ca aici nu am vazut nimic:).

Drumul de intoarcere spre refugiul din Fereastra Mica, a fost, parca, mai lung acum. La refugiu am facut inca o pauza si apoi am urcat pe Varful Slanina, pentru a putea cobora in Fereastra Mare si de acolo in Valea Sambetei.

Dupa Slanina, ne-am pus pe schiuri si am luat-o la vale, dar se pare ca intr-o alta directie, diferita cu doar vreo 90 de grade.Si am coborat noi, cat am coborat, pe o gheata, pe care canturile se certau rau cu aceasta si pe o ceata pe care nu vedeai la cativa metri, pana cand, am remarcat pe GPS ca am coborat prea mult si noi inca n-am dat de fereastra mare. Bun si acum pe unde urcam inapoi, ca pe zapada aia inghetata nu ramasese nici o urma. Prindem noi o directie pana la urma, si urcam, si urcam, pana dam de un stalp. Cum am dat de stalp s-a si luminat un pic, cat sa vedem in ce parte ne indreptam noi, coboram spre o vale din sud, probabil ajungeam pe undeva prin Arges.

Urcam noi pana la urma pe Slanina inapoi si hotaram sa coboram pana in fereastra mare, fara a ne pune pe schiuri, pentru a nu pierde din nou drumul.

Aici in Fereasta Mare, un vant de ziceai ca nu e adevarat, de abia ma puteam tine pe picioare.Fac o poza la indicatorul ingropat aproape total in zapada si ne punem pe schiuri.

Indicatorul ingropat din Fereastra Mare

Zapada era destul de ciudata pentru schi, fiind crusta,iar virajele se puteau luat doar prin saritura. Cum coboram noi la vale, asa concentrati, sa nu ratam vre-un viraj, ca am fi ajuns direct jos, dar mult mai repede, a venit tata, o rafala de vant, cu transport de zapada, de o simteai pe piele prin geaca si polar.Fara sa-mi dau seama, ma pun aproape in genunchi, cu spatele la vant si mi-am acoperit fata. Stau cateva secunde, trece si intensitatea maxima a rafalei si cand ma uit la ceilalti si ei la randul lor adopta-se pozitia de pisica.

In caldarea de jos, dam si noi de o zapada, cat de cat schiabila, pe care am savurat-o la maxim.

Si astfel inainte de apusul soarelui eram inapoi la refugiu in Sambata. Seara a continuat, ca o seara obisnuita pe munte, doar ca in cerc restrains, initial in 4, apoi am ramas doar eu cu Luci, povestind pana tarziu in noapte, langa oala cu ceai, care pentru noi era un fel de bere.

Duminica ne-am trezit, am mancat, am facut curatenie pe acolo si apoi al luat-o la vale. Pana in Brasov am venit cu Nusu cu masina. Ne-am mai oprit in Fagaras de ne-am luat ciocolata de casa si covrigi de la Gigi.

Intre timp am mai fost inca odata in Fagaras, la Urlea, dar asta in alta poveste, deocamdat sunt in sesiune, imi omor neuronii, dar mai ies noaptea la cate un Postovaru pe schiuri, iar toate gandurile mi se centralizeaza spre Tabara de Iarna CPNT din Hasmas, care va avea loc intre 19 si 27 februarie.