Bălan Silviu

Retezat de ziua Nationala

2012-01-27T14:05:00.000+02:00

Cand: 01-03.12.2011
Cine: Eu, Dani, Geta, Bogdan,Cezar, Smendre, Ruxi, Iuli, Marius si Vlad
Unde: Muntii Retezat-Refugiul Bucura

Prima zi a constat in drumul Brasov- Carnic ,apoi traseul turistic, pe Valea Pietrele- Cabana Gentiana –Refugiul Bucura.Dupa o pauza de masa in Fagaras si apoi in Sibiu, plus o vizita la second-hand-uldin Sibiu, am ajuns in Carnic , aproape de lasarea serii. In continuare amurcat pe intuneric, avand cateva probleme pe unele portiuni care erau completacoperite de gheata.

La refugiu, desi era multa lume, am reusit sa prindem unprici si cateva locuri in podul mic.

A doua zi, nici nu ne-am trezit bine ca am fostsurprinsi de vederea pe care ne-o oferea lacul si caldarea Bucura. Laculinghetat ne-a dat un prilej de zbenguiala pe gheata.

Dupa ce ne-am potolit am plecat intura, pe urmatorul traseu: Bucura- Vf.Peleaga( 2509m) - Vf. Papusa( 2508m)- Portile Inchise- Valea Rea- Saua Bucura-Bucura

Cand ne-am intors la refugiu am fostintampinati de o mega aglomeratie, noroc ca venisem cu o zi inainte si aveamlocuri. Dupa ce am mancat, ne-am retras in podul mic si am jucat catevajoculete, apoi ne-am bagat la somn.

A treia zi am fost treziti de un vant si ofurtuna groznica si chiar daca avem planificat sa mai stam o zi, dar avand invedere conditiile: vremea si aglomeratia din refugiu, am hotarat sa neintoarcem acasa.

Drumul spre casa, ca intotdeuna monoton. Numai Bine!

Tura Aniversara CPNT- Cabana Sambata

2012-01-24T12:09:00.000+02:00

Cand:25-27.11.2011
De ce: TuraAniversara CPNT 38 Ani
Unde: CabanaSambata-Muntii Fagaras
Activitati: 6ture, cea principal fiind pana pe Vf. Moldoveanu

Am plecat dinBrasov pe la 17 jumate. Dupa pauza de cumparaturi, cred ca pe la 19 eram lapastravarie. De aici pana la cabana, care, cum, a putut, unii mai repede, altiimai incet.

Seara ampetrecut-o in stilul nostru si cum ne-am adunat mai multi, am reusit si eu insfarsit, sa inmanez cateva diplome, dupa Tabara de Vara “Atacul Orientalilor”.

De dimineata,zece, am reusit sa ne trezim si sa plecam in tura lunga, pana pe cel mai inaltvarf al nostru, Moldoveanu.

In tura amfost urmatorii: Eu, Smendre, Bogdan, Dani, George, Ciri mic, Postoaca, Mihai,Claudia, Timea, George, Ciri mic, Postoaca, Mihai.
Traseu turalunga: Cabana Sambata-Fereastra Mica-Creasta Fagarasului-Vf. Vistea- Vf.Moldoveanu-retur

Tura a fost destul de lunga si destul de solicitanta. Intorsi la cabana, am sarbatorit, cea de-a 38a primavara a CPNT-ului, dar nu prea mult, pentru ca lumea era un pic obosita.

Duminica dimineata am vizitat chilia parintelui Arsenie Bica si apoi spre casa.

Numai Bine!

Prima seara

Spre fereastra mica

Refugiul din Fereastra Mica, dotat cu panouri solare

Creasta Vistea-Moldoveanu

Ciri mic

Spre Vistea

Moldoveanu

Pe Varf

Vistea Mare

Apus pe creasta

Inapoi la cabana

Chilia lui Arsenie Boca

La Multi Ani CPNT

Concurs Schi-Alpinism Predeal

2012-01-22T13:27:00.001+02:00

Ca sa ajung la zi cu blogul, m-am hotarat sa postez in paralel,vechi-nou. Asadar aseara, 21-01-2012 am fost prezent la un concurs de Schi deTura in Predeal, organizat de nea Nae Plumbota.

Startul s-a dat la 18.00 la teleschi. S-a urcat pe Clabucet Varianta siClabucet Plecare pana la statia de sus a telescaunului. Coborarea s-a facut pepartia Cocosul, iar finishul a avut loc la statia de jos a telescaunului.

Lume faina, in mare parte cunoscuti, zapada ca in basme si voie buna catcuprinde. Din CPNT am inchierbat o masina, eu, Manu, Vlad braneanu si Bogdanmic.

In concurs m-am simtit bine, s-a simtit ca in ultimul timp am urcat inPostavaru, aproape in fiecare seara. Amplecat tare si spre bucuria mea, am reusit sa tin ritmul si nu m-am taiat. Incade la start Gali si Cristi Stotz s-au detasat, pierzandu-i din vedere. A urmatBogdan Sulica si eu, care l-am urmat de aproape. La statia de sus am avut cevaprobleme, din cauza cetii, nefiind nimeni, ne-am dat seama mai greu undetrebuie sa dam jos fociile.

Eram in bataie pentru locul 3, cum ne-am sucit putin, cu privire laorientare, din spate a aparut Vlad Metaxa si Dani. Bogdan i-a dat șuț (șuț=coborare libera), apoi si eu, dar imediat am fost intrecut de Dani si Metaxa,carora le fugea mult mai tare schiurile. Concursul s-a cam terminat aici, deaici incolo fiind o loterie, cui ii alearga schiurile mai tare. Adevarul ca nupot sa am pretentii sa-mi alerge dupa ce le-am bagat, numai eu stiu pe unde.

Terminam destul de apropiati, in urmatoarea ordine: Metaxa pe 3, Bogdanpe 4, Dani pe 5 si eu pe 6, timpul meu fiind 30’00”. Concursul a fost castigatde Galiteanu, urmat de Cristi Stotz. Vlad a venit pe 10, Manu, destul de bine,undeva pe 15. Bogdan mic, a incheiat destul de onorabil primului concurs.Prezent a fost si Postoaca, nefiind specialitatea lui coborarea, a fost destulde modest.

Pana la premiere am mai facut o urcare, respectiv coborare, pe Cocosul.Apoi la Hotel am depanat amintiri, povestiri, cu prietenii pe care nu-i maivazusem de ceva timp.

Se anunta o iarna cu multa zapada si multe concursului. Din pacate,pentru mine, nu voi putea fi prezent la doua dintre ele, la Zarnesti si laVladeasa, pentru ca am niste colegi idioti, care au programat examenele inweekend, sa-i ia dracu. Dar totusi ramane, Bucegi Winter Race, Postovaru Night,Madaras si am auzit ceva de Retezat. Mai multe detalii vor fi postate aici:

Inrest sunt in sesiune, dar ies aproape fiecare seara in Postovaru. Am trecut si de ultima etapa de calificare la UTMB, acum trebuie sa fac rost pana pe 31 Ianuarie de bani pentru taxa de inscriere. A da si amceva clapari de tura de vanzare: Dynafit TLT 3 , cu prindere in puncte, DynafitTLT 2 si ceva Koflach. Preturi avantajoase!

Cat despre postarea trecuta, inconstienta…., poateasa a reiesit, poate asa am descris, dar nu a fost chiar asa, tot timpul amfost siguri pe noi, doar cand a alunecat Bogdan a fost un moment mai ciudat,probabil atunci ar fi trebuit sa ne asiguram. Este important sa stizona,Smendre si Victor mai facu-se odata traseul acum vreo 3 ani. Nea Kargel si nea Emilian Cristea spun caacest traseu are gradul 1B, deci nu este cine sti ce. In rest aceste nebunii nefac pe noi sa ne simtim bine, sa simtim cu adevarat muntele.

Inchei cu un vorba de-a lui Titus Gontea "Toatedrumurile care nu pot duce si catre moarte, nu sunt decat tot atatea fundaturi…"

Numaibine, pana primesc ceva poze,urmariti in continuare, o seara normala din cursul saptamanii inPostavaru:

Chicken line pe Hornul Coamei

2012-01-18T09:49:00.000+02:00

Chicken line pe Hornul Coamei

Sau “You Fall, You Die”; ” Sau Prima tura a noiiconduceri CPNT”

Cand: 15.01.2011
Cine: Eu, Smendre, Victor si Bogdan
Unde: Muntii Bucegi
Traseu: Caminul Alpin- Refugiu Costila-ValeaGalbinele- Hornul Coamei- Creasta Costila-Galbinele- Releul Costila- PlatoulBucegiului- Valea Alba- La Verdeata- Camin Alpin
Durata: dus-intors la masina 11 ore

Cu toate ca inca mai am multe restante pana saajung la zi cu blogul, tura aceasta a insemnat prea mult sa o aman, iarinformatia este atat proaspata incat mi-ar parea rau se se piarda.

Dacade multe ori nu am prea multa inspiratie de titlu, de data asta am treititluri, le voi explica pe rand in continuare.

Prima tura a noii conduceri CPNT .Saptamana trecuta au fost alegeri ai noului consiliude conducere si al noului presedinte. Au fost 2 condidaturi, am mea si a luiSmendre, acesta din urma castigand, cu o diferenta de 3 voturi. Asadar, noulconsiliu de conducere este urmatorul: Sendre Marius( Smendre)- Presedinte, Eu-Vicepresedinte, Victor Mancas- Vicepresedinte, Crican Cezar- Trezorier si NituRuxandra- Secretar.

Asas-a nimerit ca in tura sa fim ambii vice si presedintele+ Bogdan, care erasofer, Chiar am si facut glume, ca v-om infinta o nou functie si pentru el, ceade sofer : )).

Satrecem la poveste. Baietii trebuiau sa ma ia cu masina la 6.45 de la pod dinSacele si sa pornim spre Busteni. Pe la 6 m-a sunat Bogdan, sa-mi iau totusi sischiurile, ca daca e zapada prea mare facem un schi.

Cumin zona Predeal- Busteni, stratul de zapada lasa de dorit, am hotarat ca facemceea ce ne-am propus. Numai ca pe mine tare ma batea gandul sa-mi iau sischiurile cu mine. Cum sunt usoare nu arfi trebuit sa-mi dea mari batai de cap la deal, iar la vale m-as fi bucurat dezapada ceea mult dorita. Aproape hotarat, m-am razgandit in ultimul moment sanu le mai iau. Foarte buna hotarare, pe departe ceea mai buna horatare pe anulacesta, ce spun eu pe anul acesta, si pe anul trecut si cred, pe cativa ani incoace…..Dece? Ve-ti vedea in continuare.

Siam luat-o noi catinel la deal spre Refugiul Costila. Prin padure zapada lasa dedorit, pana-n 15 cm, fara nici un fel de baza. Cred ca s-au spart norii doar lamine deasupra casei, adica in areal Sacele si Piatra Mare, unde pulverul tindespre un metru. Bine ca am de munca in fiecare dimineata sa dau zapada, dar pemunte e cam absenta.

LaRefugiu, lumea venita inca de vineri dormea. Dupa ce am intrat in refugiu, auinceput sa se trezeasca unul cate unul. Erau si cativa cunoscuti Sava Mihai dela Amicii si Titus Gontea, considerat cel mai valoros alpinist roman dinprezent.

Aiciam facut o mica pauza de masa si apoi am continuat spre Valea Galbinele. Nicinu am iesit bine din refugiu si primul horn, care era inca pe Valea Costilei,mi-a dat cam mult de furca si a bagat spaima in mine, deoarece am urcat faracoltari.

Eueram echipat cu niste coltari de schi-alpinism, foarte usori, din aluminiu simi-a fost cam frica sa-i folosesc pe mixt, respectiv pe piatra si zapada,deoarece nu vroiam sa-i stric. In pluseu si Bogdan am fost cam ciungi, deoarece aveam fiecare cate un piolet clasic,din 1900…. Nu la fel am putea spune de Victor si Smendre care erau echipati cucate 2 pioleti tehnici Petzel Quark.

Dejaimi puneam semne de intrebare, incep sa ma injur ca nu am imprumutat nistecoltari mai de doamne ajuta.

Dupace am trecut muchia pentru a intra in Galbinele, pe un traverseu care dadeadirect in Vale am fost obligat sa-mi pun coltarii si situatia s-a schimbat.Totusi isi faceau bine treaba acesti coltari si pana la final chiar am ramasplacut uimit. Daca la inceput incercam sa-i menajez, sa nu-i prea folosesc,spre final ii foloseam la maxim, fara sa ma gandesc la altceva decat ca trebuiesa ajung sus.

2 in 1

InGalbinele zapada era ok, ferfecta pentru coltarii mei. A fost o reala placereurcarea pe Galbinele. Pe aceasta vale am mai fost si vara, dar acum arata cutotul diferit, fiind acoperite toate saritoarele. Din cand in cand, structurazapezii se schimba, din zapada mai tasat, numai buna de coltari, in pulver carete solicita mai mult. Dar totusi zonele cu pulver nu erau foarte mari, intre 5si 10 m. Chiar ma gandeam ca ar fi mers sa urc pe schiuri pe aici.

Putin pulver

Dela grota, Hotel Galbinele, s-a schimbat situatia, pentru ca ne-am bagat peHornul Coamei. Ma uit cu Bogdan in sus si ne facem cruce. Situatia eraurmatoarea: Un Horn foarte abrupt…, ce abrupt, spre vertical as putea spune,zapada nu prea era, defapt nu ar fi avut cum sa stea pe acolo. Nici nu aminceput bine sa urcam si vedem ca Smendre se cam chinuie cu tot cu quarki lui.Ne spune sa nu mergem dupa el si sa ocolim cumva prin dreapta. Prin dreapta asputea spune ca era fata, iar sub noi cam 20-30 de metri de gol pana in ValeaGalbinele. Victor a luat-o inainte, sa vada cum ar fi mai bine, iar cu Bogdan ,am ramas sa asteptam o varianta ok. Pana la urma trebuia sa facem un traverseupe fata de care spuneam. Mi-am readus aminte ca nu-mi plac fetzele, de faptchiar le urasc, mie sa-mi dai hornuri, valcele, fisuri. Intai un traverseu pe ozona inierbat, unde prindea pioletul si coltarii apoi, o urcare pe stanca. Candam vazut stanca mi s-a facut rau. Intai a urcat Bogdan, care a cam avut cevaprobleme, la un moment dat a alunecat vreo 10-15 cm, oprindu-se asa cum am spusnoi, printr-o priza de fatza. Vazandu-l, aproape am facut pe mine si am trecutaceea portiune destul de panicat, fara sa clipesc. Destul de speriati, am urcatinca vreo cativa metri si ne-am oprit langa o saritoare destul de tare, caresub ea avea doar vreo 40- 50 de metri de gol. In momentul acesta l-am trimis peVictor, care cu quarki lui se agata de orice, la Smendre, pentru a ne arunca ocordelina. Intre timp ne-am refugiat sub un bolovan si Bogdan mi-a aratat catremura necontrolat. Nici eu nu eram departe, eram aproape de momentul in caresa spun, eu de aici nu plec, nici la deal, nici la vale. Noroc ca aveam ociocolata la mine si mi-a mai revenit putin. Intre timp, Smendre a gasit unpiton si ne-a aruncat o cordelina.

Smendre pleaca primul

Victor il urmeaza

Indicatii

Venim si noi

Se cam impute treaba

Smendre direct pe horn

Bogdan cu cateva clipe inainte sa alunece

Trecutide aceasta portiune ne-am mai calmat putin si am aflat ca si Smendre a avutprobleme serioase pe horn. Mai mancam niste ciocolata, intre timp observam ca ecam frig, de la adrenalina nici nu observasem, aveam manusi rigide cu forma decoada de piolet. Erau undeva la -15 grade Celsius. Intr-un moment de neatentieia zburat lui Smendre manusa, dar s-a oprit pe marginea saritorii pe caretocmai o trecuse-m noi. Doar ca Victor parca a cobit “si acum sa bata vantul”,si-n secunda doi manusa era pravalita la vale. Fara sa stea pe ganduri, Smendrea inceput sa descatere dupa manusa, pe unde noua ne era frica sa urcam, oarecat de naspa a putut sa fie pe horn, pe unde a urcat el.

Panala urma si-a recuperat manusa, dar cum statuse-m ceva timp ne-a luat un frig denu exista, pe toti, in special la maini si picioare. Daca Victor si Smendresi-au luat pufoaicele peste geaca, eu a trebuit sa-mi dau geaca jos, sa mai iauun polar. Cum a fost, brrr….Da si de vant, numa turbioni, veneau de sus in jos,moment in care ne intorceam cu spatele la vant, apoi imediat veneau de jos insus si ne luai direct in fata.

Deaici in sus am adoptat noi tehnici de alpinism: Habarnaveza si Supravietuieza.Numai conta, cat de ingramaditi, simteam o extrema lipsa a inca unui piolet.Dreapta imi amortise de-a dreptul iar in stanga nu aveam incredere sa ma lasdoar in ea. Coltarii ii foloseam la maxim, mai un genunchi, mai pe burta, intotdeauna cea mai usoara abordare( Anu se crede ca sunt de acord cu acestea de mai sus, dar era vorba desupravietuire, conta sa ajung sus intreg, sau cel putin viu). Deci cumam spus mai sus, nu era loc de greseli, “YouFall, You Die!”.

Defel tot timpul caut o abordare mai tehnica, mai spectaculoasa si fac misto, ingluma, de cei care urca pe unde e mai usor si vor doar sa ajunga sus si nu seaventureaza la cate una, alta. Tot timpul strig “ Chicken line"si fac ca o gaina. De data asta, eu am fost un veritabil “Chicken line”.Termenul provine din Dowhill, unde la anumite obstacole, este amenajata o asanumita "Chicken line”, pentru cei care evita obstacolul, dar evident cu pretulde incetinire si pierdere de timp.

Pasajelegrele le treceam pe rand, pentru ca nu vroiam ca daca, cel din fata aluneca, sane sfisaie cu coltarii. In timpul asta rotiri de maini la greu.

Habarnaveza :))

Intr-unfinal am iesit intr-o sa pe Brana Mare a Costilei, pe CreastaCostila-Galbinele. Aici am rasuflat usurati ca am scapat si am facut o pauza demasa, unde am mancat sanvisuri inghetate bocna.

Crezandca a trecut greul ne-am culcat pe o ureche, dar a urmat portiunea cea maisolicitanta fizic, cel putin pentru mine. Din sa am contiuat putin pe BranaMare a Costilei spre Valea Costilei, apoi am cotit drept in sus spre Platou.Aproape de iesirea in platou, panta era aproape verticala. Iarba imi era celmai bun prieten, iar zapada nu constituia o buna priza. Cu un singur piolet afost tare horor. Infgeam pioletul, incercam sa-mi acorez stanga cumva inzapada, apoi ca pisica, incercam sa-mi misc unul cate unul coltarii. Cand mauitam in jos sa vad unde sa infig coltii vedeam fundul Vaii Costilei la 400 demetri sub mine. Apoi cand sa mut pioletul, acesta era blocat, nu puteam facemiscari bruste sa-l scot. Imi era tare frica cand scoteam pioletul, pentru capractic nu mai aveam nici o priza sigura, picioarele nefiind foarte sigure. Ladoar cativa metri aproape de iesirea in platou, am fost luat de o stare deepuizare, ma ardeau toti muschii, dar cu un efort destul de mare am trecut siapoi m-am trantit pe burta. Vedeam Releul, Platoul, eram acasa, gata am scapat,de aici numa conteaza. Si colegii mei erau epuizati dovada urmatoarele poze

Iesirea in platou

Victor rupt, tarandu-si pioletii dupa el

In sfarsit

frigut sau batranete

Releul Costila

Peplatou vremea aparte ne-a facut sa uitam ce am indurat. Un curcubeu pestesoarele vazut printre nori, ne ofereau o priveliste unica. Pacat ca telefonulmeu nu a putut surprinde acest fenomen.

Filmulet pe platou

Camarazi

La17 fara 10 eram la intrarea pe Valea Alba. Pana la Saritoarea Carnului zapada afost faina, numai buna de coborat in coltari. Am inaintat repede, iar noaptene-a prin exact dupa ce am trecut de saritoare, care nu era foarte acoperita dezapada. De aici in jos zapada a fost ciudata. Zapada proaspata, netasata si nestabila.Singurul lucru care ne calma era ca noaptea riscul sa plece este destul de mic.Probabil alta ar fi situtia pe zi. Deja coltarii numai incurcau, pe fir era dince in ce mai greu de mers. La Verdeata am putut rasufla linistiti in sfarsit.Faceam misto ca acum dupa ce am trecut prin atatea, cum ar fi sa ne manance unurs : )).

Valea Alba

Inaintam repede

Apus

La Verdeata

Dupa11 ore eram inapoi la masina, o bere in Busteni, in formula de conducere CPNT,Bogdan luandu-si o ciocolata calda, el fiind soferul nostru.

Pemine m-au lasat la pod, de aici inca 2 km pana acasa, cu schiurile in spate.Acasa am mancat, baie si somn. Am dormit de la 22 pana a doua zi la 15,deoarece aveam curs de la 18 si pentru ca s-a cam acumulat oboseala si s-ausimtit ultimele nopti cu 2-3 ore de somn pe noapte, din cauza invatatului,proiecte si schi de tura pe noapte in Postavaru.

Concluzie,a fost o tura care mi-a oferit multe senzatii, unele pe care le-am simtit deputine ori in viata. Senzatia aceea de neputinta pe care o simteam des cand aminceput sa merg pe munte pe nemarcate a fost prezenta si m-am bucurat multpentru ca deja devenise un pic monoton. Iesirea spre platou a fost cea maiverticala chestie escaladata neasigurat, in acele conditii meteo si in aceleconditii de expunere, iar acea senzatie de epuizare nu cred ca amexperimentat-o de prea multe ori in viata. In plus m-am ales cu o ditai febramusculara la brate, umari, trapezi si spate.Si Bogdan se plange ca nu-si maisimte buricele degetelor, asta dupa ce i-au degerat putin.

Vadoresc ture multe si faine, deseara schi de tura in Postavaru, Numai Bine!

Lansare CovAlpin

2011-12-31T23:10:00.000+02:00

Cand: 17-20.11.2011
Unde: SugasBai-M. Baraolt+ Bixad si Sfanta Ana- M. Harghitei
De ce:Lansare CovAlpin
Desfasuratorulevenimentului a fost urmatorul:

-Drum Brasov-Sfantu Gheorghe- Sugas Bai

-Paste cuBranza

-Sesiunemuzicala

-Dans

-Putinkaraoke

-Iarasichitareala

-Trezirea

-Plecam intura, cu masina pana-n Bixad

-Haila drum

-Jocuride societate

-SfantaAna

-Guracasca la Lac

-Vizitala Rezervatia Tinovul-Mohos

-Amtaiat si frunze la caini

-Se merge doar pe poteca

-Speriatide mistret am facut o pauza

-Apoiam continuat

-Ceimai curajosi am facut si baie in Bixad( Eu, Postoaca si Cezar)

-amavut si spectatori

-Intretimp se pregatea mancarea

-Inaugurareapropiu-zisa

-Chefalau…….Si de aici a devenit neoficial

-MembriCovAlpin. Succes in tot ce faceti si activitati faine si multe!

NumaiBine!

Ultima Lira- Ciucas

2011-12-31T23:08:00.000+02:00

Data: 11-13.11.2011
Locatie: Muntele Rosu; Muntii Ciucas
Ce s-a intamplat: Ultima Lira FRTE+ Tura

Prima seara a fost rezervata unui bal mascat

Rambo, Alibaba si Iisus

A doua zi am facut o tura prin imprejurimi, pe muchia Gropsoarele si pe la Cabana Ciucas

Bucegiul si al sau releu de pe Costila

Varful Ciucas

Cate o poza

poza facuta cu telefonul meu :D

Cabana Ciucas

Poza de grup

Dupa tura ne-am pus pe treaba si am pregatit culturalul. A urmat proba culturala si aftercultural party

Trupa de cultural

Umor

In clasamentul general al lirei am iesit pe locul 3, dar in clasamentul general pe intreg anul, am iesit din nou campioni.

A urmat premierea si drumul spre casa

Numai bine!

Lacauti- Vrancei

2011-12-31T22:05:00.000+02:00

Unde: Statia Meteo Lacauti- Muntii Vrancei
Cand:07-11-2011
Cine: Eu, Postoaca, Cipri, Bogdan si Gabi

Dupao seara petrecuta in Sfantu Gheorghe, la Postoaca si dupa ce i-am recuperat dela gara din Sfantu, pe Gabi si Bogdan, am plecat in formatie de 5 spre OrasulCovasna. Aici am mai facut cumparaturi si am continuat spre Comandau, unde amlasat masina si de unde am urcat spre Varful Lacauti.

Am avut parte de o vreme interesanta, cu inversiunetermica si cu plafon de nori. Daca jos pe vale, muream de frig si ne-a inghetatapa, jos pe varf, aproape puteai sta la plaja.

Mare lucru n-am facut. Am urcat la statie, am stat ceva vreme pe aici, am stat la cateva vorbe cu cei de la statie, la apus am urcat pana pe pilonul de langa statie, apoi ne-am intors pana in Sfantu cu masina si apoi cu trenul pana in Brasov.

La iesire din Comandau

Pe vale, raul era inghetat pe anumite portiuni

Varful Lacauti este cel mai inalt varf din judetul Covasna

Statia Meteo

Pe pilon la apus

Postoaca cu windstoper-ul lui de pitzi

Numai bine!

Valea Costilei

2011-12-31T21:57:00.001+02:00

Cand: 22.10.2011
Cine: Eu, Dani, Smendre, Cezar
Unde: Muntii Bucegi
Traseu: Caminul Alpin( Busteni)- Refugiul Costila- Valea Costila- Brana Mare a Costilei- Creasta Peretelui Vaii Albe- Brana Aeriana- Refugiul Costila- Caminul Alpin, Busteni
Cum a fost: Super tura, super vale, perioada fiind una mai nefasta, deoarece cred ca, aceasta ar fi perioada cea mai nasola de parcurgere a acestei vaii. Cum nu era uscata, dar nici nu era zapada, Valea ne-a pus cateva probleme in abordarea acesteia. Era cum nu se poate mai rau, nu te puteai folosi de zapada, sa urci cu pioletul si coltarii, iar toate prizele de pe stanca erau acoperite de un strat de zapada.
Pana la urma s-a aratat a fi o experienta foarte faina. Creasta Vaii Albe, a dat drumul robinetului andrenalineri, nu pot descrie ce senzatie ai, cand sub tine sunt 800 de metri de perete vertical, pana in Valea Alba. Cu toate ca am aumblat destul pe munti, recunosc ca am avut o usoarta senzatie de frica, de incertitudine si poate de nenincredere.
Ziua s-a terminat la Cornel acasa, la o bere/ vin, pentru sarbataorirea nuntii de a doua zi, a primei presedinte femeie CPNT, Teo. A doua zi, evident, nunta in stil CPNT.

Peretele Vaii Albe vazut din Busteni

Ultimile pregatiri

Spre Refugiul Costila

La Refugiu

Valea Costilei

Incepem sa urcam

Si urcam

Ne mai uitam si inapoi

Ne mai si pozam

avem parte de vreme faina

incepem sa ne mai si asiguram

greu la deal

fiecare cum poate

Usor, usor se schimba peisajul

pana stratul de zapada ne ofera suport

sau nu

aproape de Brana Mare a Costilei

Crucea Caraiman

Creasta Vaii Albe, aparent inofensiva, cu un perete vertical de doar 800 de metri

Cezar pe Brana Mare a Costilei

si eu

frumos pe aici

Cezar admira pe burta Valea Alba, defapt altfel nu ai cum

dap, e oficial dupa 3 ani, m-am tuns :(

Aproape de Brana Aeriana

Dani pe Brana Aeriana

Smendre admirand Peretele Vaii Albe

Peretele Vaii Albe, cu a sa Fisuara Albastra. Suntem paraleli cu aceasta la doar cativa metri. Cu putin atrenament/ sau mai mult, voi fi pe aceasta.

Numai Bine!

La sfarsit de an

2011-12-30T21:10:00.003+02:00

La sfarsit de an

Cum spune si acel cantec, “Inc-un an, inc-un an, s-a mai dus pe topogan”, iata-ma si pe mine, acum la sfarsit de an, tragand o linie si facand o concluzie a anului ce a trecut.

Un scurt sumar pe 2011 ar fi :
· 2 UltraMarathoane
· 1 Adventure
· 5 Maratoane
· 2 Duatloane
· 2 Concursuri de Schi-Alpinism
· 2 Tabere
· 38 Ture
· 2 Concursuri Organizate
· 6 etape in FRTS
· + Multe ture de catzarat

La fel ca-n ultimii 4 ani, anul a inceput in sanul CPNT, undeva pe munte, la cabana Leaota, in muntii cu acelas nume.

Leaota 31-12-2010

As putea spune majoritatea timpului liber s-a indreptatat catre CPNT, cu tot ce inseamna acesta pentru mine: Concursuri, Ture pe munte, Antrenamente, Tabere, Delta, Mare, Chefuri, Concerte, Colind, Intalniri, Bere,…. . Pur si simplu pot afirma ca de patru ani incoace sunt trup si suflet CPNT. CPNT-ul nu se rezuma doar la un simplu club, unde in principal, activitatea de baza este mersul pe munte, este cu mult mai mult de atat. Este vorba de o mana de prieteni, care fac foarte multe activitati impreuna, este vorba de anumite idealuri, de o anumita gandire si mentalitate, pur si simplu este vorba de CPNT.

CPNT

Alaturi de CPNT,in 2011, am ajutat la organizarea a 2 mari concursuri cu profil montan, dar cu grupuri tinta diferite, Marathon 7500 si Chemarea Muntilor. Pentru 7500 nu cred ca ar trebui sa mai fac vreo descriere. Cu mult efort am ajuns si la editia a treia, care a adunat in jur de 300 de concurenti la start. A fost, cel mai important eveniment pentru mine in acest an, deoarece, la aceasta editie, am participat si eu. Aceasta participare, eu o consider ca fiind cea mai buna clasare a mea intr-un concurs de asemenea anvergura, respectiv locul III la Profi, cu timpul de 20 de ore si 25 minute( povestea aici).

La final de Marathon7500- 2011

Celalalt concurs este Chemarea Muntilor si se adreseaza celor din Federatia Romana de Turism si Ecologie, FRTS. Tabara de baza a fost in Moieciu de Sus, zona Bangaleasa. Si aici am strans in jur de 250 de oameni si urma feedback-urilor, putem spune ca a fost o editie reusita.Povestea aici.

Chemarea Muntilor 2011- Proba culturala

Alte doua activitati CPNT importante, in decursul unui an sunt: taberele de iarna si de vara. Fara nici o legatura, eu am organizat ambele tabere. Cea de iarna, avut loc in Muntii Hasmas, la Cabana Piatra Singuratica si timp de 10 zile s-au organizat ture: de schi, de trekking, de alpinism si cateva concursuri interesante, plus fiecare seara se sfarsea pe acorduri de chitara. Povestea aici.

Tabara de Iarna 2011-Pe Piatra Singuratica

Tabar de Vara anul acesta, a avut si un nume: “ Atacul Orientalilor”. A fost ceva diferit fata de notiunea de tabara, ea defapt fiind o tabara mobila. A fost o experienta foarte frumoasa, dar si foarte solicitanta, ce a presupus parcurgerea a 300 de km prin 6 Masive Muntoase, din Romuli(Maramures) pana in Balan( Harghita). Povestea aici.

Ca tot am vorbit de Tabara de Vara, anul acesta am inceput o colaborare frumoasa cu Horatiu, Explorer Shop, care sper sa continue si in anii viitori.

O alta ramura importanta a activitatilor CPNT, este participarea in Campionatul National al Cluburilor de Turism si Ecologie. Si anul acesta ne-am pastrat titlul de Campioni, dar avem un gust un pic amar, deoarece a scazut dramatic concurenta, iar noi am putea spune ca am castigat doar prin participare, lucru pe care nu-l puteam spune in trecut. Daca in 2010 am muncit destul pentru castigarea titlului de Campioni si am fost prezent la toate etapele, anul acesta mi-am indreptat atentia catre alte lucruri.

CPNT Campioni si in 2011

Acum sa trecem si pe latura mai mult personala. Sezonul de iarna a fost dezamagitor, cu un loc 7 la Postavaru Night, acest lucru reflectandu-se si-n primele maratoane. Motive ar fi destule, lipsa zapezii, lipsa de parteneri, in special lipsa lui Dani Spulber, insa nu vreau acum sa ma scuz. Cum am spus la Postavaru Night, nu am reusit sa-mi apar pozitia de pe podium si m-am miscat ca o cizma. Poveste aici.

Premiere Postavaru Night

Iesit din iarna cu forma slaba, la EcoMarathon, cizma a aparut din nou si astfel am obtinut cea mai slaba clasare la un Marathon in ultimii 2 ani, locul XXI la open si locul IV la categoria 16-22 ani. Povestea aici.

EcoMarathon- Bucla 2

Totusi in urmatoarea saptamana, am participat la un concurs de schi alpinism in Bilea, si am avut noroc sa fiu singur in categoria 18-21 ani. A fost un concurs fain, cu un traseu fain, dar greu in acelas timp si nu in ultimul rand, am avut parte de o vreme superba.Povestea aici.

Creasta Fagarasului

Hercules Marathon, al treilea concurs consecutiv in 2 saptamani, la numai 2 saptamani de EcoMarathon, am reusit sa am cea mai buna clasare si cea mai buna prestatie la un maraton, de pana atunci. Cu toate ca nu am avut cand sa ma antrenez, cred ca mi-am intrat in forma la Bilea si astfel m-am clasat pe VI la Open si pe IV la Categ. 18-29 ani, la 30 de sec. de locul III. Povestea aici.

Hercules Maraton

Ginionul locului IV, m-a urmarit si la Duatlon Tara Birsei, unde am obtinut al treilea loc 4 consecutiv( exculzand concursul de la Bilea). Povestea aici.

Duatlon Tara Birsei- Proba de alergare

Dupa cateva ture pe traseul de 7500, odata o bucata insemnata si odata tot traseul, la Maraton Apuseni, am reusit sa sparg ghinionul locului 4 si astfel aici am obtinut locul III la categ. 18-29 ani si locul VII la Open.Aceasta fiind prima clasare pe podium in vre-un Maraton Montan. Odata spart ghinionul, greu am mai coborat de pe podium. Povestea aici.

Cu Bogdan la Maraton Apuseni

Daca in Apuseni am alergat pe fond de oboseala, la 7500 eram dupa cateva nopti nedormite, din cauza sesiunii. Totusi 2 saptamani de odihna m-au adus in forma maxima si astfel alaturi de Nusu, am reusit cel mai bun rezultat al meu, locul III la Profi. Povestea aici.

Premiere 7500-Profi Masculin

A urmat vacanta de vara, cu Delta, cu Mare, dar imediat dupa ce m-am intors, alaturi de stafeta CPNT am participat la Triatlon Reci, unde oficial ne-am clasat pe 2, dar sunt de alta parere. Povestea aici.

Triatlon Reci

Direct de la Reci am plecat in Rimetea, unde a fost tabara de baza, a concursului Carpathian Adventure. Au fost 45 de ore de aventura, in urma carora m-am clasat pe III, alaturi de Bikers Team. Povestea aici.

Proba de MountainBike la Carpathian Adventure

Dupa un mic “cantonament” in Cheile Varghisului si cei 300 de km din Atacul Orientalior, la numai 2 zile a venit Ciucas Trail Running, unde m-am clasat pe III la Categ. 18-29 ani si pe 6 la Open. Povestea aici.

Ciucas Trail Running

La Duatlon Cetatea Brasovului norocul nu mi-a mai suras si am fost destul de modest. Povestea aici.

Duatlon Cetatea Brasovului- Pe treptele spre Turnul Alb

Insa la MPC, cu toate ca nu mi-am indeplinit timpul propus, m-am clasat in primii 10 la Open, defapt chiar pe 10 : ))si pe VI la categ. 18-29 ani. Povestea aici.

Maraton Piatra Craiului- La umeri

Dupa MPC s-a incheiat oficial sezonul de alergare, dar complet fara nici o pregatire am participat si la un Ultra in Budapesta, Ultra Trail Piros 85, unde am parcurs 90 de km, cu 3200 m dif. de nivel in 11 ore. Scopul a fost sa-mi iau punctele care-mi lipseau pentru participarea in 2012 la Ultra Trail du Mont Blanc. Curand voi posta si povestea.

Piros 85 Trail Running

In concluzie a fost un an trait la maxim, fara prea multe griji, un an de studentie, cu o vara de studentie. Insa anul 4 si liceenta care se apropie cu pasi grabiti ma pune pe ganduri. Insa foarte multe nu se vor schimba, sper. In fiecare weekend voi fi prezent pe munte, voi continua sa schiez, sa alerg, sa ma dau cu bitza, sa catzar, sa merg la maratoane, la Ultra si ma voi implica in tot ce inseamna anduranta. In plus ma voi implica si mai mult in activitatea CPNT, voi incerca sa mentin CPNT-ul in topul cluburilor din tara si chiar sa sporesc imaginea acestuia. Tranformarea Marathon 7500 intr-un concurs international, prin atragerea sportivilor straini. In 2012 v-om avea inca o surpriza, inca un concurs marca CPNT. La care sper sa luati parte cat mai multi.

Marele obiectiv in 2012 este participarea la Ultra Trail Du Mont Blanc. Pentru aceasta mi-am facut un plan riguros, incepand cu schiul de tura, cu care voi acumula volum, maratoane, unde voi incerca sa nu-mi ies din forma si pana la o traversare a mai multor munti, o alergare 150 de km, un proiect care in mare este conturat, dar nu dau inca multe detalii. Principala problema ramane cea financiara, idei si entuziasm fiind cat cuprinde. De aceea incerc sa obtin ajutorul sponsorilor, fiecare ajutor, chiar si cel mai mic, fiind de bun augur, deoarece apar multe cheltuile, in pregatirea unui asemea concurs, echipament, alimentatie, deplasari, taxe de participare, astea doar premergatoare UTMB-ului, iar bursa mea de student, 250 de lei este mai mult o gluma. Plus concursul in sine, care consta in taxa de participare, 150€, deplasarea pana in Chamonix, echipament obligatoriu, care este foarte costisitor, cazare la camping, alimentatie in timpul concursului. Deci daca aveti vre-un pont, sau vre-o relatie, eu v-as multumi din suflet.

Inafara de cei din CPNT, ar mai fi cativa oameni, care imi sunt foarte dragi si prezenta lor imi fac zilele mai senine si cred ca acum la final de an ar trebui sa-i amintesc si sa le multumesc ca-mi sunt aproape, pentru ca nu-mi imaginez viata fara prienteni. O sa-i enumar intr-o ordine aleatorie cativa oameni dragi mie si as incepe cu Zarnestenii: Dani Spulber( care este din ce in ce mai mult CPNTist, sau mai bine zis, este mai CPNTist ca multi altii), Luci si Andreea, Rares; Timisorenii Alex si Elena Fodor aka Hoinarii,; cei din CovAlpin, incepand cu nea Postoaca, a sa sora Andreea si domn vice Cipri; Cu toate ca nu-s oameni care au legatura cu muntele, vre-au sa-i amintesc si pe colegii mei de facultate: Alex Vass, Ionut Pascu si Maya. In cele din urma, dar nu ultimul, Horatiu Moarcas. Pe care v-am uitat, stiti voi mai bine care-i treaba si probabil m-am grabit.

Cred ca m-am cam intis, insa vreau sa va urez un nou an fericit si sa ne vedem pe munte sanatosi si bucurosi!

La multi ani!

Super Valea Horoabelor

2011-10-12T18:16:00.000+03:00

03-10-2011

Dupa 2 zile precedente intensive, respectiv Maratonul Piatra Craiului(vezi aici) si o tura in Crai(vezi aici) , Eu, Dani, Cezar si Paula, ne-am decis sa continuam in aceeasi nota.

De data asta am schimbat masivul si astfel Bucegiul ne-a gazduit, tinta noasta fiind Valea Horabelor.

Traseu: Moieciu de Sus- Saua Strunga-Padina- Valea Horoabelor- Saua Batrana- Poiana Gutanu- Moieciu de Sus

Am ramas foarte surprins de frumusetea acestei vai, care este cu totul necaracteristica pentru Bucegi. Daca majoritatea vailor din Bucegi sunt formate pe conglomerate, aceasta este formata pe calcar si astfel sunt prezente multe forme specifice reliefului calcaros.

Coltii Tapului

Tot la deal

Intrarea in Vale

Incepem sa luam altitudine

Exersam un pic si aptitudinile de catzarat

Apus

Grupul

In concluzie recomand tuturor aceasta vale, cu putina atentie la o saritoare care uneori necesita asigurare.

Pentru a nu rupe sirul de aventuri, in urmatoare zi, respectiv marti, am fost la catzarat in Cheile Rasnoavei, iar miercuri, am catzarat in Cheile Varghisului.

Numai Bine!

Printesa Craiasa

2011-10-11T17:45:00.000+03:00

02-10-2011

A doua zi dupa Maratonul Piatra Craiului(vezi aici), daca tot am ramas in Zarnesti, am zis sa profitam si sa dam o fuga prin Crai. Astfel ne-am intalnit cativa omuleti si-am petrecut o zi placuta impreuna.

Traseul a fost urmatorul: Curmatura-Lehman- Ascutit- Braul Mortoiu- Prapastii

Seara iarasi am ramas la Dani, iar in urmatoarea zi am mers in Bucegi pe Valea Horoabelor(vezi aici) .

degetele mele dupa maraton

Ceata: Cornel, Iuli, Irina,Cezar, subsemnatul, Paula, Cipri, Diana, Andreea si nea fotograf Postoaca +Dani, care a venit mai tarziu.

Poiana Marului cu Magura Codlei

Spre Creasta

In creasta

Haleala

Grupul

Pauza

Prapastiile Zarnestiului

Numai Bine!

MPC 2011- Highway to Hell

2011-10-10T14:19:00.001+03:00

AC-DC - Highway To Hell

1 Octombrie 2011

Iata ca am bifat si a patra participare a mea la MPC, iar dupa un an competitional incarcat, am reusit sa am o prestatie satisfacatoare la concursul meu de suflet, la concursul din cauza caruia am devenit un alergator montan.

Ca de obicei am plecat din prima linie si am incercat sa tin cat mai mult ritmul celor mai buni ca mine. Prezenta celor 500 de participant si acordurile melodiei “Highway to hell” a determintat un ritm foarte ridicat la start si astfel prin Magura eram cam al douazecelea. Alaturi de Marc, cu care am alergat pana in saua Funduri am reusit sa recuperez si astfel am ajuns al zecelea in Saua Funduri. Din Funduri, Marc a coborat mai tare si apoi am continuat in mare parte singur.

In final am terminat in 4 ore 31 minute, pe locul 10 la Open si pe 6 la categoria de varsta.

Magura

Table

Valea Urzicii

Finish

Castigatorii MPC

Felicitari organizatorilor!

Team Building CPNT- jocurile copilariei

2011-10-07T21:55:00.000+03:00

Cand:7-9.10.2011
Cine: vreo 40 de CPNTisti
Unde: Locuinta de vara/ la tara a lui Ruxi; Intorsura Buzaului
De ce: Team Building CPNT- Jocurile Copilariei
Cum:Matele incurcate, Castelul, Cornete si multe altele

Matzele incurcate

Putina recreere dupa o zi de jocuri

Sa revenim la realitate si la cheful de dupa

A da, a fost prezenta si prima ninsoare de Octombrie!

Catzarat in Cheile Varghisului

2011-10-05T19:38:00.000+03:00

Cand: 05-X-2011
Cine: Subsemnatul, Dani, Cezar, Ruxi si George Stoica
De ce: Ca sa continuam seria de iesiri “ After MPC”( Printesa, Valea Horaobelor,Cocotz in Cheile Rasnoavei), a cincea zi a fost dedicata unei iesiri in Cheile Varghisului. Principalele activitati au fost catzaratul( mai mult eu si Dani) si speologie( mai mult Cezar, Ruxi si George).
Cum a fost: timp fain, voie buna, zona frumoasa, oameni simpatici;

In Baraolt

Hai la treaba

Analizand faleza

Dani pleaca primul

Altii in pestera

Mai facem si haz de necaz

Si eu

Cezar

George filat de Cezar

Pusca si cureaua lata, ce par aveam odata :))

Ma duc si eu cap

Ruxi

Cezar si-a luat in sfarsit botezul

Cam atat! Numai Bine!

Retezat de Septembrie

2011-09-23T17:16:00.000+03:00

23-25.09.2011

Eu. Postoaca, Cipri si Avram Iancu

Dupa o saptama full, respectiv, Sambata- Duatlon Cetatea Brasovului, Duminica-Canionul Cioranga, Luni si Marti cu bitza spre Moldoveanu, Miercuri- Anghelide si ceva nemarcate prin Crai, ma suna Joi nea’ Postoaca, daca n-as avea chef de-un Retezat. Cum nu stiu sa refuz, a doua zi eram impreuna cu el si cu Cipri in drum spre Petrosani.

Planul era in felul urmator, in prima seara dormim la un prieten de-al lor din Petrosani, apoi abordam Retezatul. Bun, zis si facut, numai ca pe mine tot ma manca curiozitatea, la cine mergem in Petrosani. Raspunsul a venit rapid, la Avram Iancu : )). Hai mah, voi faceti misto de mine. In cele din urma aflu faptul ca acest prieten chiar se numea Avram Iancu si ca ei se imprieteni-se la Tusnad Marathon. Apoi aflu si ca a fost la 7500 si pana la urma l-am identificat in memorie, deoarece era destul de usor de cunoscut .

Partea cea mi amuzanta a fost cand am ajuns acasa la Avram, salut omul, el se prezinta, eu ii zic ca ne stim de la 7500, apoi el se uita ciudat, dar deodata s-a schimbat la fata si plin de zambet mi-a spus “Aaa. Tu esti Balan!” . Apoi m-a luat in casa si ma prezentat super fericit sotiei si copiilor. Momentul a fost destul de emotionant, mai ales cand le spunea celor doua fetite ale lui, “ Uite tati, el e Balan”.

In continuare am mancat piure cu pui din ograda lui Avram. Asa mancare buna de mult nu mai mancasem. Apoi cateva prajituri cu mere, putin vinulet, iar gazda ne-a pregatit si un film destul de fain, “Thor”, putin SF, dar merita vazut.

De dimineata, Avram ne-a pregatit inca o surpriza, ne-a scos la inviorare. Daca stiam prin ce locuri ne duce sigur am fi luat si aparatul foto.

Initial am inceput cu o alergare usoara, prin gradinile momarlanilor ( locuitorii din acea zona). Punctul culminant a fost in momentul in carea am ajuns la un lac, pe nume Stiurt, unde ne-am balacit putin.

Intorsi inapoi la Avram, am luat micul dejun, apoi am pornit prin Valea Jiului spre Cabana Buta.

De dimineata, Avram ne-a pregatit inca o surpriza, ne-a scos la inviorare. Daca stiam prin ce locuri ne duce sigur am fi luat si aparatul foto.

Intorsi inapoi la Avram, am luat micul dejun, apoi am pornit prin Valea Jiului spre Cabana Buta.

Prin Petrosani

La vreo 5 km de Cabana Buta am lasat masina si apoi la pas.

Cabana Buta

De la cabana Buta am urcat in Plaiul Mic, apoi am facut dreapta spre Varful Custura.

In continuare am trecut Vf. Papusa( 2508 m) si am campat in saua dintre Varfurile Papusa si Custura.

O supa, un piure, cateva guri de bere, cateva povestiri si la somn, ca s-a lasat frigul.

In urmatoarea dimineata, am continuat cu Vf. Peleaga( 2509 m), Lacul Bucura, Poiana Pelegii, Plaiul mic, Cabana Buta.

Inca o vizita, finalizata cu o supa, la Avram si inapoi spre Brasov, respectiv Sfantu Gheorghe, unde am mai ramas o noapte.

Poteci Insorite!

Canionul Cioranga

2011-09-18T13:50:00.000+03:00

18-09-2011

A doua zi dupa Duatlonul Cetatea Brasovului(vezi aici), ne-am hotarat sa facem o tura-n Crai.

Din Brasov am plecat eu, Smendre, Bogdan mic si Cezar. In Zarnesti ne-am intalnit din greseala cu Iuli, care vroia sa faca si el o tura cu Paula din Zarnesti. Cica ma cautase cu o seara inainte, dar din cauza chefului de dupa duatlon, nu a avut pe cine gasi : )).

Asadar ne-am unit fortele si am plecat spre Plaiul Foii. Aici am lasat masina si am continuat spre Refugiul Sperantelor, zis Ascunsa. Ne-am hotarat sa abordam Canionul Cioranga si din cresta vedem noi pe unde ne intoarcem.

Valea in sine este foarte ingusta, de aceea este numita si Canion. Are si cateva saritori mai serioase, care necesita asigurate. Defapt doar intr-una este musai sa te asiguri, in rest am folosit coarda doar pentru increderea unora dintre noi.

Saritoarea mare ne-a luat ceva timp sa o parcurgem. Smendre s-a dus cap, apoi rand pe rand, pana cand am urcat eu ultimul si am dezechipat. In total am pierdut aproape 3 ore doar la aceasta saritoare, deoarece am fost cam multi, respectiv 6.

In creasta am ajuns destul de tarziu si aproape ca se insera. Dupa ce am facut o pauza de masa in Refugiul Varful Ascutit, am coborat inapoi la Ascunsa, pe Braul Cioranga Mare. De aici am continuat pe drumul pe care am urcat, spre Plaiul Foii.

Dupa un concurs si o tura destul de solicitanta in 2 zile, m-a ajuns destul de tare, dar in urmatoarea zi, am plecat in Nucsoara, un sat in partea sudica a Muntilor Fagaras, pentru a urca pe Moldoveanu cu bicicleta.

Va urma…

La Malul Galben

Refugiul Sperantelor sau Ascunsa

Intram in Vale/Canion

O prima saritoare

Saritoarea mare

Smendre pleaca cap

Urca si Cezar

Paula

Iuli

Bogdan in regrupare

Urc si eu

O balustrada

Incepem sa luam altitudine si sa ne apropiem de creasta

Intersectia cu Valcelul cu Fereastra

Creasta

Grupul

Artistic

Apusul in creasta

Duatlon Cetatea Brasovului

2011-09-17T14:34:00.000+03:00

17 Septembrie 2011

M-am horat cu 2 zile inainte de concurs sa particip, deoarece doream sa fac creasta Fagarasului in alergare. Am simtit foarte mult lipsa antrenamentelor de bitza si celor de durata scurta. Astfel prestatia mea a fost cam nesatisfacatoare, clasandu-ma pe 6 la Hobby. La bitza am reusit performanta sa mi se taie filmul, pe loc drept si astfel sa musc putin din poteca. Asta e, sa-mi fie invatare de minte, ca nu ai cum sa te antrenezi pe maratoane si ultramaratoane si sa vrei sa poti sa tragi tare si chestii scurte.

In rest organizarea foarte faina iar concurenta din belsug.

Dupa concurs, noi, cei din CPNT, am ramas cu cei din Cetatea Brasovului, deoarece i-am ajutat cu voluntari pe traseu si am incins ditai chefalaul.

Cum am inceput distractia pe la 4, la 9 seara aveam impresia ca ceasul este undeva pe la 2. Cu toate ca am chefuit din plin, a doua zi am mers in tura in Crai, pe Canionul Cioranga( va urma…) .

Standurile

Prima tura de alergare, pe treptele catre Turnul Alb

Finalul primei ture de alergare

Mountain-bike, deja ritmul prea alert, imi face probleme

Praf, dar am plecat si in a doua tura de alergare, recunosc ca mi-a trecut prin cap sa abandonez.

Alergarea este punctul meu forte, asa ca mi-am mai revenit putin si am putut sprinta pe final

Sprintul si duelul de final( mi se vede doar un picior)

Atacul decisiv

Finish

Urmarindu-i pe cei care au ramas in concurs

Participantii CPNT: Iulian Coserea( loc 29 Hobby Masculin), Cornel Spiridon( loc II Stafeta), Eu si Teodora Spiru( Loc II Hobby Feminin)

Numai bine!

Vara Asta

2011-09-13T16:22:00.002+03:00

Pe principiul “Vara asta o sa calatoresc”, iata ca deja am ajuns la sfarsit de vara si se apropie incet, incet, 1 Octombrie, una dintre cele mai negre zile, din decursul unui an studentesc.

Cum, dupa ultimul examen, nu am stat acasa, nici macar 5 zile adunate, am abandonat pentru o perioada blogul, dar, incet, incet sper ca voi recupera. Astfel ca intai am sa incep cu o sinteza a verii, ce tocmai a trecut.

Ultima postare a fost legata de 7500, din cauza caruia, m-am ales si cu prima restanta ca student. Dupa 20 de ore de alergat si vreo 2 nopti de nesomn, prin tabara de baza, am reusit performanta, sa nu ma trezesc in ziua examenului. Acum asta este, termin imediat facultatea si nu as fi avut si eu o restanta. Intre timp, am dat restanta si evident ca am luat-o, asadar in continuare, pot afirma ca nu am picat nicioadata, nici un examen( incepand de la capacitate, bac, scoala de soferi si incheind cu banalele examene de la facultate).

Sesiunea s-a sfarsit pe 15 iulie, iar dupa ultimul examen, am fugit in Fagaras, alaturi de bunii mei prieteni: Teo mica, Iulian si Cornel. Au fost 3 zile de relaxare, dupa un 7500 glorios si o sesiune obositoare.

Ajunsi Duminica seara acasa, eu, Iulian si Cornel, ne-am dat intalnire, luni, la o bere in Ohaba sa planificam tabara de vara CPNT 2011, ce a iesit , veti vedea in continuare. Fiind prin Brasov, amicul nostru, din Sfantul Gheorge, Postoaca, a zis sa ne salute si dupa inca o bere, impreuna cu Cornel, ne-am mutat la inca niste beri in Sfantul Gheorghe, unde am ramas peste noapte si cu ajutorul unei chitari, i-am deranjat toata noaptea pe vecinii bunului meu prieten.

Revenit inapoi acasa, mi-am facut bagajul si directia Delta Dunarii, la Trofeul Albatros. Impreuna cu Cezar am plecat cu stopul si am ajuns gratis pana in Murghiol, de unde ne-am imbarcat in barci. Ar mai fi de precizat, ca am dormit o noapte, cu cortul intr-o benzinarie, de pe centura Brailei.

In delta, am petrecut 4 zile de neuitat, unde am castigat si Trofeul Albatros.

imbarcarea

Stef salvandu-ma de la inec :))

proba de cros

aaaa, da, am participat si la folk individual, ce a iesit va spun in particular :))

Campionii

Din Delta, ne-am indreptat spre Vama Veche. Si aici a fost destul de simplu, ziua mergeam in Bulgaria, in Durankulak, unde ne balaceam sau in Tyulenovo, unde incercam tot felul de sarituri si am facut si un pic de Deep Water Solo, iar noptiile se prelungeau pana dupa rasarit pe plaja din Vama Veche.

Sper sa fac rost si de pozele de prin Vama si din Bulgaria.

Dupa Vama, de abia am apucat sa dorm o noapte acasa, ca am si plecat la Reci, la Triatlon. Aici am facut echipa cu Teo mica(inot), Cornel( alergare) iar eu am pedalat. Teo mica a facut si proba individuala si a iesit pe 2 la fete, iat la stafeta, am terminat primii, dar am iesit pe 2=)). Ar mai fi de metionat, cantarea alaturi de cei de la Festina Lente, dinaintea concursului.

Cu incalzirea facuta la Reci, am plecat si in Rimetea, Muntii Apuseni, la Carpathian Adventure. Anul acesta am avut onoarea sa particip alaturi de echipa Bikers Team ( Alina Trofin, Gabriel Solomon, Sergiu Buciuc si eu) si am reusit sa ocupam locul III, cu timpul de 45 de ore si 37 de minute.

Dupa concurs am facut o tura prin Cheile Rimetilor.

Dupa aproape o saptamana de Apuseni, urmatoarea destinatie a fost Cheile Varghisului, muntii Persani. Cu toate ca a fost o tura foto, inca nu am nici o poza dupa 4 zile de mountain bike, alpinism si speologie.

Dupa Varghis, am dormit acasa cateva ore si direct la cumparaturi pentru tabara de vara si apoi la tren, cu destinatia Maramures. Bun… si a venit si Tabara de Vara, anul acesta fiind una mai inedita, tabara a fost mobila. Dupa cum a zis si Cornel, a fost o tabara facuta la bere, dar care a dat totul din nou.

Definitia taberei a fost: 9 zile, 6 masive montane, 4 supravietuitori, 300 de kilometri, rucsac ce depasea 20 de kg, un singur scop: “ Sa ajungem dracu odata acasa”.

Asadar am plecat din Maramures, Romuli, undeva pe langa Borsa si am traversat Rodnei, Suhard, Calimani, Bistritei, Giurgeu si Hasmas, aventura incheindu-se in orasul Balan.

Ora 5 am, ziua 1, Romuli, 11 oameni

Singurul marcaj existent in Muntii Bistritei

In final am ramas 4-Cabana Piatra Singuratica, Hasmas

A urmat maratonul Ciucas Trail Running, unde desi am participat pe fond de oboseala, avand doar doua zile de odihna, dupa tabara, am reusit sa ma clasez pe locul 6 la Open si pe 3 la categorie, cu timpul de 4 ore si 20 de minute. Dupa maraton, m-am intins la cateva/multe beri, cu bunul meu prieten, timisoreanul Alex Fodor, apoi dupa premiere, am continuat cu o cantare printre corturi, in urma careia, multi concurenti mi-au umplut frigiderul.

Imediat dupa ce am venit din Ciucas, am fost invitat la o petrecere de la “La revedere”/ “bine ca am scapat de tine” : )), a unei prietene care a plecat sa studieze in Irlanda.

Si iata-ne ajunsi si in Septembrie, mi-am dat si restanta, am fost arbitru la concursul de Downhill “On The Rocks”, ieri am facut o tura pe Valea Morarului in Bucegi si acum astept cateva raspunsuri cu privire la weekendul ce urmeaza, deoarece as vrea sa fac Creasta Fagarasului in alergare, numai ca am nevoie de o masina si un om, care sa ma duca in Turnu Rosu si sa ma recupereze din Rudarita.

CPNT-ul chiar si in lipsa mea, a reusit sa castige Campionatul National al Cluburilor de Turism si Ecologie si in acest an.

Acum, privind inainte, urmeaza: Creasta Fagarasului in Alergare( sper), Maraton Piatra Craiului( unde se va vedea toata munca de peste an) si in octombrie, voi merge la un Ultramarathon in Ungaria, pentru a acumula punctele care imi lipsesc, pentru a participa, la anul, la Ultra Trail du Mont Blanc.

In final vreau sa-i multumesc lui Horatiu (Explorer Shop) pentru tot sprijinul.

ON THE ROCKS 2011

2011-09-09T21:38:00.000+03:00

09/10-09-2011

Si anul acesta am fost prezent la cel mai bine vazut eveniment pe 2 roti din tara, respectiv On The Rocks.

Cum inca nu m-am apucat si de downhill, am fost doar arbitru pe traseu.

Specacolul a fost la el acasa si cu toate ca anul acesta, am stat undeva in padure, nu am avut timp sa ma plictisesc. Invitatii straini ne-au demonstrat ce inseamna ca cobori cu bicicleta, dar nici romanii nostrii nu s-au lasat mai prejos si astfel am avut parte de o competitie de zile mari. O placuta surpriza am avut-o din partea sportivilor brasoveni, care au dominat majoritatea categoriilor. Tot un brasovean, Radu Ianosiu, zis Petarda, a iesit si primul roman. Englezul Heary Heat,venut din cupa mondiala, si-a impus monopolul pe prima treapta a clasamentului.

In concluzie au fost doua zile intense, sfarsite cu inca o mega sesiune de dirt si un afterparty chiar in centrul orasului.

Cateva poze:

Road Gap- Costi Iordan

Foto by Andras Antal& Anita Jambor

Daca v-am atras atentie va invit sa urmariti si filmul On The Rocks 2011: http://vimeo.com/31460618

Ciucas Trail Running

2011-09-03T21:35:00.000+03:00

03.09.2011

La doua zile dupa Tabara de Vara( vezi aici), am plecat in Cheia, unde avea sa fie tabara de baza, startul si finish-ul, Maratonului Montan din Ciucas.

Pana in Cheia am mers cu Hoinarii, care veneau tocmai din Timisoara. Numai bine, pana am ajuns, Iuli a si montat cortul, am achizitionat niste Sponser si la pe la 23 eram la somn.

De dimineata niste paste si direct la Start.

Start

Am plecat destul de greu, resimtind tura de 300 dekm, pe care am incheiat-o cu 2 zile in urma. In schimb dupa ce m-am incalzit bine si a inceput urcarea spre Varful Ciucas mi-am revenit complet si am inceput sa tot depasesc. Astfel de pe pozitia a 11-a, am ajuns la finish al cincelea la open si pe locul III la categoria 18-29 ani cu timpul de 4.20 .

Dupa ce am terminat, m-am refugiat cu Alex Fodor, in prima crisma. El era suparat, ca a bifat primul abandon din viata lui. Eu eram bucuros pentru ca am mers bine. Ce a iesit nu se poate povesti aici: )).

A urmat premierea.

Seara, defapt aproape toata noaptea am petrecut-o pe acorduri de chitara, fapt care cred ca i-a iritat pe unii, asta e, cand muncesc, muncesc, iar cand ma distrez, ma distrez tata. M-au acompaniat Iuli, Razvan Alexa, Mi de la Casa cu Prieteni, Iulia din Uricani si multi altii.

Numai bine!

Atacul Orientalilor- ziua IX

2011-08-30T21:57:00.000+03:00

Atacul Orientalilor- ziua IX- Gata, acasa

Data:31-08-2011

Traseu: Poiana Alba- Piatra Singuratica- Balan(M. Hasmas)

Ca de obicei trezirea pe la 6, iar pe la 8 am pornit, pe la 9.30 eram la Piatra Singuratica, cum spunem noi, “ La Zolee”. Am batut 300 de km sa ajungem la Zoli si nici macar nu era acasa.

Poiana Alba

George mi-a facut un cadou, a sculptat pe tocatorul care l-am carat tocmai din Romuli, "ATACUL ORIENTALIOR". Acesta acum sta glorios acasa la mine, alaturi de celelalte cupe si medalii.

La Piatra Singuratica, am stat cam jumatate de ora, apoi spre Balan, unde am ajuns mai devreme de 11.

Finisheri

Inca o bere in crasma din care am cateva amintiri din alte tura , in special una cu Iuli si Postoaca: ))

Cu un pirat am ajuns pana in Izvorul Oltului, inca o bere si sus in tren.

In Brasov, ne-am dus direct la sedinta si am trecut si pe la Explorer Shop. Cu ocazia asta multumim inca odata Horatiu.

ATACUL ORIENTALILOR II: Oas-Gutai-Tibles-Maramuresului

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

Atacul Orientalilor- ziua VIII

2011-08-29T21:55:00.000+03:00

Atacul Orientalilor- ziua VIII-Pusi la separeu

Data:29-08-2011

Traseu: Saua Nierghies -Lacul Rosu(Muntii Giurgeu)- Poiana Alba(M. Hasmas)

Monolog Cornel

Un somn bun face minuni, asa a fost si pentru noi, cel putin eu eram refacut, cu toate ca in seara precedenta nici nu-mi mai puteam misca picioarele.

Greul trecuse, deja puteam trage concluzii.

Am continuat pe muchie apoi am coborat in Cheile Bicazului.

La ciorba de burta de la Lacul Rosu ne gandeam la inceputul taberei. Ajunsi la restaurant ne-am instalat afara, ma gandeam ca suntem cam prafuiti sa ne primeasca inauntru : )). Dar nu serveau mancare afara si asa ne-au bagat la un separeu, foarte luxos ce-i drept, insa unde tineau vasele la scurs. Din cand in cand mai intra o tipa si arunca cate o privire. Futu-i in aripa, de parca nu tot aceeasi bani ii dadeam.

Si iata-ne dupa 8 zile, dupa ce in primele am rabdat de foame, dupa ce am mancat paine de la caini, mancand ca patronii la ditai restaurant de fitze.

Inca un popas la Lacul Rosu, 2-3 poze, un kiuros-kolac si spre Poiana Alba.

Ultima urcare serioasa a taberei, spre Poiana Alba, nu a fost lipsita de peripetii, aproape de Poiana Alba intalnindu-ne cu Mos Martin. O ditai ursoaia, ce mai avea si pui. Am avut norocul, doar sa urle putin la noi si sa plece.

Pe la 15.30 am ajuns in Poiana Alba. Gata si cu aceasta aventura, insa e 3 juma, acum ce facem. Pai mancam, si am mancat, Apoi … eram invatati, mancam si mergem mai departe pana se lasa seara, apoi mancam si ne culcam.

Se parea ca ne plictiseam si am inceput sa mancam, intai vreo 2 supe, apoi paste. Am facut si o vizita la stana, sa cumparam niste cas. Super cas, cu 10 lei pe kg. Apoi am facut inca o mamaliga cu cas.

Asa din masa in masa s-a facut si seara. Ne-am bagat la culcus si am inceput sa povestim tabara, dar fiecare in adaptare propie, fiecare poveste cate o zi.

Acum la final ne gandeam cu groaza cu ar fi sa ne culcam, iar cand ne trezim sa fim in gara Romuli, afara intuneric si frig, si cineva sa-ti spuna tu cari asta: )). Era cosmarul nostru, sa o luam de la capat.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

Atacul Orientalilor- ziua VII

2011-08-28T21:49:00.000+03:00

Atacul Orientalilor- ziua VII- Aveti multa oboseala pana acolo

Data:28-08-2011

Traseu: Capul Corbului-Tulghes- Hagota- Saua Nierghies (Muntii Giurgeu)

La 6 trezirea, masa si la drum.

A fost cea mai obositoare zi, multe chestii, de spus si de vazut nu ar fi. Am mers vreo 60 de km, dintre care majoriatea plat. Pana in Capul Corbului am avut 12 km de forestier, pe care nici nu i-am simtit, din prisma faptului ca nici nu ne trezisem bine. Imboltul ni l-a dat cei 15 km de asfalt pana in Tulghes.

Ceahlaul

Si au fost vreo 20 de km si nici o masina nu ne-ar fi luat, defapt au trecut doar vreo 2. La un moment dat a oprit una, dar facea stanga peste 5 m. Rupti ne-am oprit sa bem apa si cand sa pornim, surpriza, mi se blocase picioarele, numai puteam sa merg, la propiu, mi-au trebuit cateva sute de metri sa-mi revin. Oricum mergeam si ca turbati, cam cu 7 km pe ora.

Am uitat sa spun si de caldura de afara, care facea ca scenariul sa fie complet. Din cauza caldurii, am preferat sa merg in sandale, mare greseala, mi-am ciuruit degetele de la picioarele.

Norocul ne-a suras, cu un km inainte de Hagota, cand ne-a luat un tip cu o camioneta la stop. Tare bine a fost, chiar si pentru un km.

In Hagota ne-am intalnit si cu ceilalti 2, unde am baut si o bere.

picioarele mele

Rupt

Filmulet cu mine rupt

Eram rupti de obositi si destul de disperati, pentru ca nu stiam ce ne asteapta pe mai departe, ne era frica de inca o balaureala, acum trebuia sa urcam in muntii Giurgeu, in Saua Nierghesan si acolo sa campam, nu cred ca am fi rezistat, cel putin psihic la inca o balaureala.

Insa de data asta norocul ne-a suras, pana in saua cu pricina, era un drum forestier, care nu aparea pe harta.

Un moment hazliu a fost cand, la un ocol silvic am intrebat cat mai e pana sus si ni s-a raspuns: “Vai, aveti multa oboseala pana acolo”, la care noi” Avem, avem”. Nu aveau ei de unde sa stie ca noi deja facusem 50 de km, doar in ziua aceea.

Intr-un final, aproape de apus am ajuns si-n saua cu pricina. Gata pana aici au fost probleme de orientare, de aici ne dam jos la Lacul Rosu si apoi in Hasmas suntem ca acasa.

Psihic ni s-a luat o piatra de pe inima, dar fizic, cel putin eu, eram rupt, aveam picioarele blocate, de parca as fi alergat 3 maratoane. Si asta in conditiile in care peste 4 zile aveam maraton in Ciucas. Putin speriat ca nu-mi voi reveni, am bagat 2 aspirine, dar dupa un somn bun, eram alt om.

In timp ce ne faceam mancare, au aparut unii, de la ocolul silvic, ziceau ei, ce la inceput parca cu un grad de superioritate, ne intrebau ce e cu noi. Apoi au incercat ei sa ne lamureasca unde suntem, dar erau in plop rau, indicau pe harta ca suntem pe langa sosea. Intr-un final, ne-au spus ca nu au treaba cunoi si ca asteapta 2 masini si apoi au plecat la vale pe drumul pe care noi am urcat.

Pireu cu carnati

Noi ne-am vazut de treaba, ne-am facut de mancare, am mancat si apoi ne-am bagat la somn, cand niste zgomote si niste reflectoare puternice, ne-au speriat. Cand am iesit din cort sa vedem ce este ne-am cam speriat putin, doua diatai masinari, ce numai pe Discovery am vazut, o masina speciala de taiat copaci si un tir pe senile. Apoi astea erau cele 2 banale masini, futu-va rasa voastra de taietari de lemne.

Inca cateva comentarii intre noi si somn.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):