Autor

Fotografia mea
Sacele, Brasov, Romania
Sindromul omului cu rucsacu'n spinare!

30 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua IX

Atacul Orientalilor- ziua IX- Gata, acasa

Data:31-08-2011

Traseu: Poiana Alba- Piatra Singuratica- Balan(M. Hasmas)


Ca de obicei trezirea pe la 6, iar pe la 8 am pornit, pe la 9.30 eram la Piatra Singuratica, cum spunem noi, “ La Zolee”. Am batut 300 de km sa ajungem la Zoli si nici macar nu era acasa. 

Poiana Alba

George mi-a facut un cadou, a sculptat pe tocatorul care l-am carat tocmai din Romuli, "ATACUL ORIENTALIOR". Acesta acum sta glorios acasa la mine, alaturi de celelalte cupe si medalii.

La Piatra Singuratica, am stat cam jumatate de ora, apoi spre Balan, unde am ajuns mai devreme de 11.

Finisheri

Inca o bere in crasma din care am cateva amintiri din alte tura , in special una cu Iuli si Postoaca: ))
Cu un pirat am ajuns pana in Izvorul Oltului, inca o bere si sus in tren. 

In Brasov, ne-am dus direct la sedinta si am trecut si pe la Explorer Shop. Cu ocazia asta multumim inca odata Horatiu.

ATACUL ORIENTALILOR II: Oas-Gutai-Tibles-Maramuresului


-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

29 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua VIII

Atacul Orientalilor- ziua VIII-Pusi la separeu

Data:29-08-2011

Traseu: Saua Nierghies -Lacul Rosu(Muntii Giurgeu)- Poiana Alba(M. Hasmas)

Monolog Cornel


Un somn bun face minuni, asa a fost si pentru noi, cel putin eu eram refacut, cu toate ca in seara precedenta nici nu-mi mai puteam misca picioarele.



Greul trecuse, deja puteam trage concluzii.
Am continuat pe muchie apoi am coborat in Cheile Bicazului.


La ciorba de burta de la Lacul Rosu ne gandeam la inceputul taberei. Ajunsi la restaurant ne-am instalat afara, ma gandeam ca suntem cam prafuiti sa ne primeasca inauntru : )). Dar nu serveau mancare afara si asa ne-au bagat la un separeu, foarte luxos ce-i drept, insa unde tineau vasele la scurs. Din cand in cand mai intra o tipa si arunca cate o privire. Futu-i in aripa, de parca nu tot aceeasi bani ii dadeam.

Si iata-ne dupa 8 zile, dupa ce in primele am rabdat de foame, dupa ce am mancat paine de la caini, mancand ca patronii la ditai restaurant de fitze.

Inca un popas la Lacul Rosu, 2-3 poze, un kiuros-kolac si spre Poiana Alba.





 
Ultima urcare serioasa a taberei, spre Poiana Alba, nu a fost lipsita de peripetii, aproape de Poiana Alba intalnindu-ne cu Mos Martin. O ditai ursoaia, ce mai avea si pui. Am avut norocul, doar sa urle putin la noi si sa plece.



Pe la 15.30 am ajuns in Poiana Alba. Gata si cu aceasta aventura, insa e 3 juma, acum ce facem. Pai mancam, si am mancat, Apoi …  eram invatati, mancam si mergem mai departe pana se lasa seara, apoi mancam si ne culcam.


Se parea ca ne plictiseam si am inceput sa mancam, intai vreo 2 supe, apoi paste. Am facut si o vizita la stana, sa cumparam niste cas. Super cas, cu 10 lei pe kg. Apoi am facut inca o mamaliga cu cas.


Asa din masa in masa s-a facut si seara. Ne-am bagat la culcus si am inceput sa povestim tabara, dar fiecare in adaptare propie, fiecare poveste cate o zi.

Acum la final ne gandeam cu groaza cu ar fi sa ne culcam, iar cand ne trezim sa fim in gara Romuli, afara intuneric si frig, si cineva sa-ti spuna tu cari asta: )). Era cosmarul nostru, sa o luam de la capat.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------

Etape(click pentru vizionare):

28 august 2011

Atacul Orientalilor- ziua VII

Atacul Orientalilor- ziua VII- Aveti multa oboseala pana acolo

Data:28-08-2011

Traseu: Capul Corbului-Tulghes- Hagota- Saua Nierghies (Muntii Giurgeu)
 
 
La 6 trezirea, masa si la drum.

 
A fost cea mai obositoare zi, multe chestii, de spus si de vazut nu ar fi. Am mers vreo 60 de km, dintre care majoriatea plat. Pana in Capul Corbului am avut 12 km de forestier, pe care nici nu i-am simtit, din prisma faptului ca nici nu ne trezisem bine.  Imboltul ni l-a dat cei 15 km de asfalt pana in Tulghes.

Ceahlaul

Si au fost vreo 20 de km si nici o masina nu ne-ar fi luat, defapt au trecut doar vreo 2. La un moment dat a oprit una, dar facea stanga peste 5 m. Rupti ne-am oprit sa bem apa si cand sa pornim, surpriza, mi se blocase picioarele, numai puteam sa merg, la propiu, mi-au trebuit cateva sute de metri sa-mi revin. Oricum mergeam si ca turbati, cam cu 7 km pe ora.

Am uitat sa spun si de caldura de afara, care facea ca scenariul sa fie complet. Din cauza caldurii, am preferat sa merg in sandale, mare greseala,  mi-am ciuruit degetele de la picioarele.

Norocul ne-a suras, cu un km inainte de Hagota, cand ne-a luat un tip cu o camioneta la stop. Tare bine a fost, chiar si pentru un km.  

In Hagota ne-am intalnit si cu ceilalti 2, unde am baut si o bere.

 picioarele mele
 Rupt

Filmulet cu mine rupt

Eram rupti de obositi si destul de disperati, pentru ca nu stiam ce ne asteapta pe mai departe, ne era frica de inca o balaureala, acum trebuia sa urcam in muntii Giurgeu, in Saua Nierghesan si acolo sa campam, nu cred ca am fi rezistat, cel putin psihic la inca o balaureala. 

 
Insa de data asta norocul ne-a suras, pana in saua cu pricina, era un drum forestier, care nu aparea pe harta.
Un moment hazliu a fost cand, la un ocol silvic am intrebat cat mai e pana sus si ni s-a raspuns: “Vai, aveti multa oboseala pana acolo”, la care noi” Avem, avem”. Nu aveau ei de unde sa stie ca noi deja facusem 50 de km, doar in ziua aceea.


Intr-un final, aproape de apus am ajuns si-n saua cu pricina. Gata pana aici au fost probleme de orientare, de aici ne dam jos la Lacul Rosu si apoi in Hasmas suntem ca acasa.

Psihic ni s-a luat o piatra de pe inima, dar fizic, cel putin eu, eram rupt, aveam picioarele blocate, de parca as fi alergat 3 maratoane. Si asta in conditiile in care peste 4 zile aveam maraton in Ciucas. Putin speriat ca nu-mi voi reveni, am bagat 2 aspirine, dar dupa un somn bun, eram alt om.

In timp ce ne faceam mancare, au aparut unii, de la ocolul silvic, ziceau ei, ce la inceput parca cu un grad de superioritate, ne intrebau ce e cu noi. Apoi au incercat ei sa ne lamureasca unde suntem, dar erau in plop rau, indicau pe harta ca suntem pe langa sosea. Intr-un final, ne-au spus ca nu au treaba cunoi  si ca asteapta 2 masini si apoi au plecat la vale pe drumul pe care noi am urcat.
Pireu cu carnati

Noi ne-am vazut de treaba, ne-am facut de mancare, am mancat si apoi ne-am bagat la somn, cand niste zgomote si niste reflectoare puternice, ne-au speriat. Cand am iesit din cort sa vedem ce este ne-am cam speriat putin, doua diatai masinari, ce numai pe Discovery am vazut, o masina speciala de taiat copaci si un tir pe senile. Apoi astea erau cele 2 banale masini, futu-va rasa voastra de taietari de lemne.

Inca cateva comentarii intre noi si somn.